Ce nu o pot impartasi!
Nimic…degeaba caut mingaierea,
Pe partea asta de planeta...
N-o pot gasi!
Si-n adevar…ea-mi apartine,
Ca si motivul ce-a creiat-o…
Si coace chiar si face roade
Durerea ce-am crescut-o, leganat-o…
Durerea…aia care doare,
In suflet, tainic, in adinc,
Cind nu mai pot schimba nimica;
Nimic din ce am fost, voi fi, sau sint…
Nimic nu doare ca durerea,
Ce nu o pot impartasi…
Nimica!!!
2 comments:
adinc si adevarat nu poate intelege decit acela care a trait aceste faze si cind am citit prima oara aceasta poiezie am si simtit cu tine as avea si alte comentarii la multe din gindurile tale scrise in versuri dar timpul meu e asa de limitat dar te felicit pentru modul cum sti sa-ti descrii simtemintele Marta
Multumesc pentru comment. Pe fereastra pe care au creiat-o cuvintele ce le-am scris... s-au putut uita multi. Imi pare bine insa ca din citi s-au uitat s-a gasit cineva sa si vada si sa inteleaga. Apa este foarte greu de pictat... si durerea greu de descris....
Post a Comment