06 March 2014

O FARFURIE DE SUPA...

     Nu pot sa scriu decit ceeea ce stiu; si ceea ce stiu, observ si inteleg din ceea ce traiesc. Si astazi a fost o zi speciala. De obicei, casa mea este ...goala. A fost o vreme cind era plina de copii, si de jucarii, si de...harmalaie. S-a dus. Acuma sint doar eu cu... Bella si Lily. Numai ca ele au voie doar pina la usa; au incercat sa intre, dar...pina la urma au inteles ca n-au voie.
     Astazi este a doua zi dupa operatie si ma simt mult... mult mai bine de cind mi-au scos fiarele si suruburile. Operatia nu arata asa de bine... mi-au pus atitea capse, parca as avea un fermoar - dar parca imi misc degetele mai usor si, cu mult exercitiu, sper sa ma pot folosi de mina destul de bine. Cum am mai zis... vindecarea vine de la Domnul. Medicii au pus doar oasele si muschii la locul lor initial... de restul Se poate ocupa doar Cel care a intocmit inima si rarunchii..

     Asa arata mina mea astazi. Dar arata mult, mult mai bine decit dupa prima operatie. Yey!...
     Tot raul aduce insa si un bine. Casa mea goala de obicei a fost astazi plina. Sora mea si-a luat liber de la munca sa fie cu mine si sa ma duca la terapie, parintii, sora mamei mele, Lena si sotul ei, Cornel Cartacai, si mama ginerelui meu, Estera Pernes, m-au vizitat si mi-au adus mincare (bag sama au vazut ca am slabit...).
     Lena mi-a adus supa de gaina, si Estera ciorba de fasole alba - una dintre preferatele mele. Stiu ca o sa va fac pofta... Sa adaug salata de boeuf, si o savarina, si un  dobos, si inca o prajitura romaneasca... Trai pe vatrai...
    Si cum am bunul obicei de a-mi tine un jurnal de poze pe blog... am sa pun si dovada celor ce am spus mai sus.
     Si mi-ar place sa adaug ceva... Stateau la discutie tati, si Cornel, si Lena... si dupa cum vorbeau, mi-am adus aminte de versetul in care spune ca atunci cind ne intilnim sa vorbim cu Psalmi si cintari de lauda. De cintat n-au cintat... dar am avut ocazia sa vad cum acest verset se implineste sub ochii mei in mod simplu, fara efort, fara intentia de a impresiona pe cineva. Pur si simplu asta era in inima lor si asta le era conversatia. Psalmul 73 s-a explicat singur, intr-o reproducere corecta, cu intelesuri pentru generatia noastra de oameni imbuibati, care in loc sa ne bucuram si sa numaram binecuvintarile, ne uitam cu jind la cei rai, carora le merge bine. Si ne-am luat fiecare in tacere concluzia lui, intelegind si apreciind Cuvintul Domnului pentru noi, umili in fata unui adevar de necontestat.
     Si am terminat totul cu o farfurie de supa de gaina cu galuste... Mmmmmmm.. .Ce-a mai ramas in oala mi-a ramas mie. Si nu vreau sa impart cu nimeni.


















 

1 comment:

Marta said...

Primul gand ce mi-a venit citind a fost la poiezia ta :Daca voi imbatrini ma duc sigur ... . si la Maleahi 3; 16 si m=am bucurat alaturi de voi. Vorba ta ; Ce mare Dumnezeu avem , El sa vindece deplin mina ta dreapta si sa ai pace .Calde imbratisari .