"Iata care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era ingimfata, traia in belsug si intr-o liniste nepasatoare, ca si fiicele ei, si nu sprijinea mina celui nenorocit si celui lipsit. Ele s-au semetit, si au facut uriciuni blestemate inaintea Mea; de aceea le-am si nimicit, cind am vazut lucrul acesta." Ezechiel, 16:49-50
.................................................
Exista un mesaj personal in tot ceea ce citim. Acela care stie numarul perilor din capul nostru are cunostinta de tot ce ni se intimpla. Mai auzisem aceste versete si altadata, dar astazi m-a mirat ca Dumnezeu nu se leaga de pacatele mari si evidente ale celor din Sodoma, ci de niste pacate de care ...cu putina sinceritate am putea sa ne simtim noi toti vinovati. Ba mai mult chiar ...sint lucruri dupa care jinduim si ne muncim si ne luptam sa le avem: belsugul, ingimfarea (toti vrem sa fim mindri de ceva , de noi, de nevasta, de sot, si de copiii nostri mai ales)... si toti vrem o liniste adinca (dusa pina la nepasare?!)... si ocupati cu "mai mult, mai mare, mai bine"...uitam sa sprijinim mina celui nenorocit...
Dumnezeu asa ii prezinta pe cei din Sodoma. Nu le prezinta pacatele de la urma, fructele, rodul lor... ci prezinta atributele celor care au ajuns in asa hal ca au trebuit sa fie rasi de pe fata pamintului.
No...gindul asta ma oboseste si ma deranjeaza cumplit... mai ales ala cu linistea, ca tot liniste imi doresc. Si da... imi place si belsugul si ...nu pot sa ma dau in laturi sa nu recunosc ca imi place sa ma afisez cu copiii mei ori de cite ori imi dau ocazia (in secret fie spus ...citeodata as vrea sa-mi dea chiar ocazii mai multe...)
Cum nu ne putem noi multumi cu ce avem? Si nu avem mai mult se pare pentru ca Domnul a considerat ca e suficient ce ne-a dat - si ne-a dat cu gindul ca sa dezvoltam, sa avem si sa pastram un caracter solid, bun, care sa ne conduca fara probleme pe calea catre El. Cum credem noi ca stim mai bine si putem mai mult si am face mai mult DACA... unele lucruri din viata noastra ar fi altfel?
Cum ar fi sa pun capul pe perina deseara si sa fiu multumita de cit am, de cum imi sint copiii, de sanatatea cita o am sau cita o au, de casa unde locuiesc si cheltuielile ce le am, de serviciul ce il am sau nu... de tot ce nu tine de mine, ci este hotarire de sus? Oare cum ar fi? Si la toate astea sa adaug multumirea... "Multumiti Domnului pentru toate lucrurile" - asa zice Biblia. Ce nebunie... dar as fi curioasa sa vad cum arata viata traind nebunia asta. S-ar putea sa traim mai bine, mai plin, mai satisfacator ca niciodata... Numa' daca am incerca acuma... Numa daca...
No comments:
Post a Comment