SUB PLAPUMA...

     Din ce trece timpul, din ce imbatrinesc sau ma maturizez, sau nu stiu ce se intimpla cu mine... dintr-aia tot mai mult simt nevoia rugaciunii in viata mea. Fie ca se roaga altii pentru mine, fie ca ma rog eu; dar nu stiu cum se face ca motivele se inmultesc parca pe zi ce trece. Ma gindeam zilele trecute cit de mult timp imi petrec eu ...pe ginduri. Eu, in capul meu vorbind cu mine insami... si imi reprosam ca nu vorbesc cu Domnul in loc sa vorbesc de una singura...
     Apoi mi-a trecut prin cap ca pozitia in care ma rog cel mai mult si unde ma simt cel mai bine este in pat... si cumva m-am simtit vinovata ca nu am o atitudine mai reverentioasa, mai pioasa in fata Domnului. Cu toate astea, nicaieri nu ma simt mai aproape de El ca atunci cind sint sub plapuma in pozitia cea mai confortabila. Pina astazi...
Ia vedeti ce am citit...

Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze, când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu şi când mă gândesc la Tine în timpul privegherilor nopţii. Căci Tu eşti ajutorul meu, şi sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale. (Psalmul 63:5-7)

Alt Psalm spune:

Să salte de bucurie credincioşii Lui, îmbrăcaţi în slavă, să scoată strigăte de bucurie în aşternutul lor! Laudele lui Dumnezeu să fie în gura lor… (Psalmul 149:5-6)

... Asa ca ...ne putem ruga oricind, oricit si oriunde, chiar si sub plapuma. Si motive avem suficiente.