08 March 2014

DE 8 MARTIE...

   
      Este 8 Martie... Ziua femeii...Tot felul de ginduri imi trec prin minte. In America nu se sarbatoreste ziua asta... dar sint destule zile care se sarbatoresc oricum - si de fapt cum sa sarbatoresti femeile? Si ce importanta mai are femeia in secolul XXI? Este tot femeia despre care vorbeste Biblia. Sau istoria? Mai avem ceva in comun cu Eva? Mai sintem noi, fiecare in parte, femeia creata de Dumnezeu... un ajutor potrivit? ...Si pentru cine? Mai avem cui sa-i fim de ajutor? Mai sintem... potrivite pentru slujba si rolul care ni s-au dat?
    Din nefericire sint multe familii destramate si multe femei care au roluri din ce in ce mai multe si mai grele in a sustine si a creste copiii. Ecuatia perfecta data de Dumnezeu omului ca sa poata sa traiasca cit se poate de bine si de fericit nu se mai poate rezolva - cred ca are prea multe necunoscute...
    Cum sarbatorim asadar si pe cine? Sint femei care au uitat ca sint femei... sau societatea in care traim le-a schimbat rolurile... Sint femei soldati in armata, care lupta in razboi pe prima linie... si sint si la munca, si in familie in linia de bataie. Nu au un sot care sa traga greul si sa cistige cu sudoarea fruntii lui piinea familiei. Motivele sint diverse, si vinovatii multi. Situatia ramine insa aceeasi, nu conteaza cine este de vina.  Femeia la lucru, femeia cu copiii, femeia la bucatarie... si ajutor pe nicaieri...
     Mai sint acele "femei" care s-au declarat orice, dar nu femei... Isi cer drepturi egale cu barbatii si au dat numai de responsabilitati egale cu ale lor... Au luptat nu pentru respectul fata de femeie, atit de necesar, ci pentru drepturile lor. Drepturi la ce? As fi preferat sa ne multumim doar cu dreptul sa fim femei... asa cum Dumnezeu a programat cind a facut-o pe Eva.
     Sint multe lucruri frumoase spuse despre femei in Biblie... Si multe exemple de femei care au fost de exceptie. Deborah este una dintre preferatele mele. Imi place sa cred ca ceea ce da frumusete unei femei (unui om) este bunatatea ...si cred ca o femeie trebuie sa faca tot posibilul sa fie frumoasa. Mai cred ca fiecare femeie trebuie sa aiba grija sa nu fie ca o streasina - nu ar ajuta-o la tinuta ei, si o femeie trebuie sa fie eleganta... Dar nu de asta as vrea sa vorbesc, ci mai degraba de o treaba care nu este inteleasa suficient si care mi-a stat ca o pietricica in pantof toata viata... SUPUNEREA...
    Unul dintre atributele care li se cer unei femei crestine este sa fie supusa sotului ei. Bun! Nimic rau in asta daca s-ar intelege acest lucru in intregime. Ttrebuie sa marturisesc ca eu am avut intotdeauna o problema la capitolul asta. Dar stiti de ce? Pentru felul cum am fost invatate sa intelegem supunerea. Ni s-a prezentat doar o parte a situatiei. S-o luam pe Sara. Sara este data drept exemplu... ea il numea pe Avraam "domnul meu". Si demonstratia celor ce prezinta supunerea se opreste aici... Dar nu este suficient.
     Sa ne gindim putin... cum sa nu-l numeasca asa pe Avraam? Numai ginditi-va ca atunci cind Sara i-a spus lui Avraam ca Ismail si Agar trebuie sa dispara... Avraam s-a executat. Bineinteles ca Dumnezeu avea un plan si l-a asigurat pe Avraam ca e ok sa o izgoneasca pe egipteanca; dar Ismail era copilul lui... si nu cred ca i-a fost usor. Sara n-a fost o femeie care sa nu fie respectata in casa ei... si am asa convingerea ca inca sint multi barbati credinciosi care au pretentii la o supunere oarba din partea sotiilor, fara sa fi experimentat ei insisi supunerea fata de Dumnezeu. Avraam insa I-a fost supus lui Dumnezeu in primul rind... si fiindca a fost supus Domnului, bineinteles ca avea drept sa ceara supunere mai departe. Un fel de lant de comanda, ca in armata.
    Dar mai mult chiar... Sara a fost o femeie iubita, si supunerea pentru ea era o placer, nu o corvoada; asa cum supunerea fata de Domnul nostru ar trebui sa fie raspunsul la dragostea Lui. Supunerea in intelegerea mea este ecoul. Daca sunetul este placut... asa va fi si ecoul...
     Cum cred eu ca ar dori femeile sa fie sarbatorite? Cred ca le-ar placea sa fie respectate... tratate in asa fel incit sa le placa sa isi faca inima ca o cutie de rezonanta. Si de acolo sa iasa sunete armonioase. Cred ca mai sint inca femei care vor sa traiasca dupa rinduiala lasata de Dumnezeu - dar au nevoie sa li se creeze conditii sa poata sa fie ceea ce a intentionat Dumnezeu sa fie femeia cind a creat-o. Daca nu vreti ca o femeie sa aiba calitatile unui barbat, ocrotiti-o... ca daca o lasati sa lupte, sa munceasca precum un animal, sa se zbata sa supravietuiasca, nu mai puteti sa-i cereti sa fie si gentila, sensibila, placuta... O sa aiba bataturi si o sa sforaie ca o locomotiva de obosita si de muncita ce este...
    Daca o femeie are servici ...ajutati-o cu gospodaria, cu copiii. Daca vreti sa nu faca varice, lasati-o sa puna si ea picioarele sus pe scaun sa se odihneasca. Daca vreti sa fie in stare sa sustina o conversatie in public, dati-i ceva timp sa citeasca si ea ziarul...
    Eu am un grup de oameni la lucru pe care ii organizez. Ca sa am un "ajutor" potrivit in departamentul meu, eu ii dau posibilitatea acelui om sa faca "training", sa invete toate aspectele serviciului pe care trebuie sa-l faca, sa poata sa fie de folos in orice imprejurare, oricit de dificila sau de sensibila. Asta ii da valoare omului respectiv si devine din ce in ce mai respectat. El isi face treaba cu competenta si are respectul celor din jur. Asta consider eu un ajutor potrivit, nu un hamal de carat greutati - unul caruia nu i se cere parerea si nu este luat in considerare decit la caratul cu spinarea...
     Nu stiu daca reprezint majoritatea femeilor. Nu toate avem aceeasi experienta. Dar pentru cele pe care am reusit sa le reprezint, am o urare de bine pe ziua de astazi... si le doresc sa devina o Sara, o Debora, o Lidia, o Maria, o Ana... iubite si respectate de familiile lor.

2 comments:

carmen bogdan said...

Draga mea nu am mai intrat de mult pe blogul tau si imi era dor de tine, si azi am reusit sa intru si am fost tare necazita sa te vad ca treci din nou printr-o incercare. Iti doresc multa sanatate si incredere ca Domnul te va insoti si de data aceasta. Te imbratisez cu drag si sunt cu sufletul alaturi de tine, chiar daca nu am mai reusit sa stau si sa scriu. Si eu traversez o perioada extrem de obositoare , dar nu ma plang ca nu sunt nici eu singura, de mana ma tine acelasi Domn .

Alina said...

Asa este, total de acord!!! pusi