REGRET...TOATE REGRETELE

     Am citit ceva foarte semnificativ... foarte important pentru viata oricarui credincios. Pentru mine, in mod special, a fost o revelatie - dat fiind faptul ca adesea ma confrunt cu subiectul despre care am sa va povestesc mai jos.... si subiectul este... regretul. Cit de bine ar fi daca nu am avea in viata momente de disperare, momente de regret?! Dar ...orice credincios sincer va trebui sa recunoasca ca nu traieste o viata perfecta - chiar daca vrea si chiar daca se straduieste; ca undeva, cindva pe parcursul vietii, inevitabilul precis s-a intimplat.
   

Cite regrete n-o fi avut si Apostolul Pavel (Saul), care a ingrijit de hainele celor ce-l omorau pe Stefan, primul martir crestin?... Sa intelegem insa ca episodul acela a fost inainte de a se intilni el cu Domnul Isus - ceea ce face situatia un pic diferita.
     Dar... sa ne uitam la ucenicii Domnului Isus, cei care frinsesera piinea cu El timp de 3 ani. Sa-i vedem pe ei adormiti in Gradina Ghetsimani, chiar daca Domnul Isus i-a rugat in mod repetat sa vegheze cu El in acele clipe grele. Capitolul 26 din Matei ne picteaza acest tablou sinistru. Ucenicii nu au fost pe faza, nu au fost atenti si simtitori la nevoia pe care Insusi Fiul Lui Dumnezeu a avut-o in acele momente grele - nevoie de rugaciune, de veghere, de companie.
     Parca vad cit le-o fi parut de rau dupa ce toate evenimentele s-au perindat si au inteles ca o singura data ar fi putut sa faca si ei ceva pentru Invatatorul lor... si au pierdut ocazia.
     De cite ori in viata n-am trecut si noi pe acolo? De cite ori n-am avut sansa sa lasam ca lumina Lui sa treaca prin noi si sa lumineze pe cineva?... Dar pentru asta ar fi trebuit sa ne punem la dispozitia Lui si sa devenim transparenti. De cite ori flamindul a plecat mai flamind de la usa noastra si insetatul a plecat cu gura si mai uscata de sete?... De cite ori n-am avut urechi sa ascultam necazurile celor ce nu aveau cui sa le spuna sau n-am avut o mina - (macar stinga, daca dreapta nu functioneaza bine), sa mingaiem o frunte necajita?...
..............
    Si daca ne-am uita in urma la viata noastra si ne-am analiza corect si onest - imposibil sa nu ne intristam. Fiecare avem colectia noastra personala de regrete. Dar Dumnezeu stie ca sintem facuti din tarina... si daca ne uitam bine la capitolul 26, sub titlul "Ghetsimani" din Matei, o sa fim placut surprinsi de felul in care Domnul Isus aduce acea situatie grozav de regretabila la o concluzie pozitiva... Domnul Isus vine in final si le spune ucenicilor adormiti... "Dormiti de acum si odihniti-va"... si un pic mai tirziu... "Sculati-va, haidem sa mergem"...
    Pentru mine, finalul acestei intimplari imi spune ca Domnul intelege ca sintem limitati, accepta scadintele noastre, si oboseala, si neputinta noastra, si cu gingasie ne atrage atentia de la greselile din trecut spre posibilitatile din viitor... "Sculati-va si haideti sa mergem..." Cu alte cuvinte... vor mai fi si alte situatii in viitor de vegheat, de lucrat, de luptat. In alta parte, Cuvintul ne spune..."Uitind" ce este in urma, sa ne uitam tinta... la ceea ce ne sta in fata!" Cita usurare gasim in Cuvintul Lui! Cita speranta!...
Si fiecare zi poate fi ca o pinza proaspata pe care putem sa pictam minunatiile pe care Domnul ni le asaza in fata... ca un portativ nou pe care putem anina notele unui nou cintec... spre slava Lui...