08 February 2014

Ce-mi mai trece prin cap...( 02-08-2014)

     Luni se implinesc trei saptamini de cind mi-am rupt mina. N-ar fi fost nimic daca mi-as fi rupt osul si ar fi trebuit sa astept sa se sudeze, si cu asta basta. Dar... nu asta este realitatea... si nu vreau sa exagerez, dar cred tot mai mult ca n-am sa-mi pot folosi mina dreapta ca inainte. Poate o sa progreseze cu terapie... dar... am asa o presimtire ca lucrurile vor fi diferite pe viitor.
     Inca n-am plins... adica asa... cit ar merita sa plingi dupa mina dreapta. Astazi o veche prietena m-a luat la lunch... si mi-am amintit ca in urma cu... 22 de ani, pe vremea cind ma recuperam de pe urma electrocutarii, mi-a spus..."Rodica, daca Dumnezeu a adus ceva in viata ta, El a procurat si modalitatea de-a trece prin acel ceva."
     Sa fie oare a doua oara in viata cind voi trece printr-o neputinta ...victorioasa? Sau... faptul ca nu-mi voi mai putea folosi mina dreapta la vechiul potential sa-mi limiteze, sa-mi schimbe viata, sa ma demoralizeze intr-atit incit sa trebuiasca sa adopt alt stil de viata, alta atitudine?
    Deocamdata, am pierdut gustul sa scriu... si am cam pierdut si alte indeletniciri care imi faceau bucurie. Chestii usoare de facut au devenit lungi si anevoioase .
...........
     M-am oprit aici cu scrisul aseara. Amprenta depresiei era prea puternica. Diminetile sint de obicei mai vioaie si mai pline de sperante. Stind sub plapuma azi-dimineata citeam ceva... despre oase..." O privire prietenoasa inveseleste inima, o veste buna intareste oasele" Proverbe 15:30
     Asteptam o privire prietenoasa... si Cristina Micsa, prietena mea din Michigan n-a intirziat sa-mi arunce o privire ...telefonica. Ieri alta prietena de-o viata, Rely Cristea din New York, m-a sunat asa cum face ea ori de cite ori stie ca-s pe jos si trebuie sa ma ridice cineva... Mai pe seara, Lena Cartacai, sora mamei mele (dar putea la fel de bine sa-mi fie sora dupa dragostea ce-mi poarta) m-a sunat sa-mi spuna ca nu inceteaza sa se roage pentru mine. Fetele mele ma tin aproape cu mesaje si incurajari, iar sora mea sta gata sa ma prinda ori de cite ori simte ca alunec. M-au vizitat si parintii... si tatal meu de 83 de ani a venit cu un cleste sa-mi repare ceva la poarta... Joanne Cullings, o veche prietena, m-a luat la lunch si m-a incurajat ca pe vremuri.Tusa Marta din Aiud ma tine pe-aproape, desi distanta e naucitoare.  Sa nu mai spun de alte mesaje pe facebook si e-mail... Si toate aceste priviri prietenoase au menirea sa-mi inveseleasca inima si sa-mi ...intareasca oasele.
     Cum? Cum pot oare privirile prietenoase si vestile bune sa inveseleasca inima si sa intareasca oasele? Starea noastra sufleteasca are o influenta enorma asupra sanatatii noastre. Oamenii care au o atitudine pozitiva se vindeca mai repede. Stresul are puterea sa doboare pe oricine, dar o inima vesela ajuta sa te faci sanatos.
     Traind in lumea asta, in vremile astea tulburi, cum oare sa traiesti fara stres? Stiu ca nu toata lumea si-a rupt mina dreapta... dar sint destule alte nevoi si necazuri in fiecare casa ca sa aduca suficient stres care sa tulbure si sa distruga sanatatea. Ce ne facem? Mai devreme sau mai tiziu fiecare din noi este afectat cu o criza... cu o boala, cu o nenorocire...
     Este bine sa stim ca viata nu se termina aici. Este bine sa stim ca exista ceva dincolo. Este fantastic sa ai o speranta dincolo de orice eventuala nenorocire sau tragedie. Uneori ma gindesc ca daca toate mi-ar merge bine n-as mai avea gust si drag de cer si de casa vesnica pregatita de Insusi Domnul nostru Isus Christos. Ne-ar fi prea bine aici pe pamint... de ce sa mai tinjim dupa eternitate? Dar trecind prin fazele astea sumbre, nu pot decit sa visez la o lume sanatoasa, la o viata fara stres, la o viata lipsita de complicatii... la relatii deschise si curate, la oameni placuti, si la copii cuminti, si la prieteni adevarati... si la un viitor fara drame si necunoscute de rezolvat...
     As putea spune ca mi-e dor de vesnicie... de Casa promisa... de partasia cu sfintii... de o pace eterna... Oare cind am sa pot spune cu toata inima... "VINO, DOAMNE ISUSE?"                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                      

5 comments:

Unknown said...

Rodica draga, pot sa-ti spun ca cu adevarat ma doare sufeltul pt. tine .Te cred ca nu-ti este usor dar te rog sa fii pozitiva pe cat posibil,cere-I ajutoul Domnului ca sa-ti de-a putere sa poti duce aceasta incercare grea cu bine pana la capat.Poate vei zice ce usor iti este tie sa zici asa ceva , te cred, dar cere-I rabdare si mai multa credinta ca vei fi bine, eu iti spun ca vei fi chiar f. bine si te vei folosi de mana ta si nu vei mai avea dureri.Lasa negativitatea , fii tare scumpa mea ca Domnul este cu tine.Durerea si incercarea asta este f. mare dar crede ca vei esi biruitoare.Sa stii ca cu caticva ani in urma mi-a spus o sora cum ca ea ar fi fort f. bolnava dar asa de bolnava incat nu se putea da jos din pat si parintii ei veneau in fiiecare dimineata cu autobuzul la ea ca sa-i faca doar un ceai ca numai atat putea sa bea si nimic altceva nu putea sa bage in gura ei.Intr-una din zile ea s-a rugat si i-a promis Domnului ca daca o face bine , ea il va slavi si ii va canta toata viata ei.Asa ca in una din zile parintii eii au pierdut autobuzul si nu au mai putut merge la ea acasa sa-i faca ceaiul , suparati s-au reintors acasa si au sunat-o la telefon plangand ca nu s-au putut duce la ea Aceasta sora in ziua in care ea i-a promis Domnului ca ii va canta si il v-a aduce slava si glorie la dresa Lui Dumnezeu asa in neputinta ei a inceput sa fredoneze o cantare dar asa in murmur ca nu avea putere de a canta cu voce tare si incetul cu incetul s-a dus la bucatarie in acea zi singura si si-a facut ceaiul.Din ziua aceia s-a facut bine si ea il lauda si il proslaveste pe Dumnezeu cu tot ce Dumnezeu a inzestrat-o pe ea.Asa ca draga mea, poate ar trebui sa te gandesti la toate darurile cu care Dumnezeu te-a inzestrat si sa-I promiti Lui Dumnezeu ca iti vei aduce aportul si iti vei pune in negot talantul tau.Acuma eu ti-am povestit aceasta intamplare ca sa te incurajez cat de cat si sa fii pe cat posibil mai pozititva.Ma rog pt. tine si eu cred ca Doamnul este la lucru si ca in fiiecare zi isi mareste bunatatea fata de noi toti pacatosii. Fii tare draga mea si cand vine necredinta pune-o pe fuga cu o cantare din aia veche pe care o canta scumpa de buna ta.Te pupic si numai bine iti doresc, o vindecare cat mai urgenta.Domnul sa fie cu tine.amin.

Rodica Botan said...

Multumesc pentru incurajari...sint bine venite. As fi vrut sa stiu si cine mi le trimite. Domnul sa ne ajute sa-i cintam toata viata...chiar si daca nu avem voce. El merita lauda si multumirile noastre.
O cintare de marire
Am in inima mereu
De cind L-am gasit pe Isus la Calvar
El a dat odihna sfinta
Pace sufletului meu
Si sint liber, fericit prin al Sau Har...

A.Dama said...

Draga Rodica, Pavel zice ca ar putea sa aleaga intre a se muta cu Cristos si a ramane cu fratii, pentru intarirea credintei lor. Dar alege sa ramana cu fratii. (Filipeni 1) E mai bine sa ramai, pentru intarirea credintei unora - indiferent ca sunt multi sau putini.
Domnul nostru sa iti dea sanatate, sensul Lui (atunci cand nimic nu mai pare sa faca sens) si pacea care intrece priceperea oricui!

elena marin-alexe said...

Bine ar fi să ne putem păstra veselia chiar şi în timp de criză...

Rodica Botan said...

A.Dama si Elena...multumesc de vizite. Bolnavii apreciaza mult vizitele si am ajuns sa inteleg asta.
Binecuvintari voua si familiilor voastre. Va pretuiesc.