12 February 2014

TU TE AGITI?

     In engleza, se numeste "anxiety". Noi, romanii de pe-aci, din America, i-am zis "anxietate", dar nu stiu exact cum i se zice in romana. Poate agitatie. Stiu doar atit: ca starea asta cu un nume atit de elegant m-a chinuit toata viata. In momentele cele mai dificile ale vietii apare si iti fura orice sansa de a ramane rational.
     Spiritual vorbind, trebuie sa fie simptomul unei credinte slabe. Motivele mai pot fi de ordin genetic (mostenite de la parinti), chimicale, stres, reactionam la elemente din trecut sau punem o presiune prea mare pe noi (ne-am inhamat cumva la mai mult decit putem duce). Din aceste motive creierul nostrum (partea primitiva din el) reactioneaza.
     Nu va asteptati sa vorbesc stiintific. Am aflat insa citeva amanunte care ne pot fi de folos in momente dificile, cind devenim peste masura de agitati, si m-am gindit ca poate vor folosi cuiva.
     Am sa va enumar citeva situatii si ce puteti face, ca sa iesiti mai usor din starea agitata in care sinteti: de fapt starea de agitatie este un proces normal, un raspuns dat mintii care reactioneaza cu comenzi date corpului tau pentru ca se simte atacat de ceva…
   Cind aveti palpitatii (cind inima bate mult mai repede decit trebuie), inima pompeaza prea mult singe in muschii destinati sa fie muschi de bataie… inima bate mai repede, ca sa duca singele la muschi, iar muschii se contracta, pentru ca se pregatesc de bataie sau sa o ia la fuga. Atunci respiri mai des (ca sa dai mai mult oxigen muschilor), si muschii se tensioneaza (de fuga sau bataie)… muschii de la piept sint in stare de lipsa de confort si ai sentimentul ca te sufoci, pentru ca inspiri mai mult oxigen decit le trebuie muschilor. Incepi sa te incalzesti - pentru ca singele se misca repede, ca sa ajunga la muschi, iar pupilele ti se maresc …ca sa mareasca aria de vizibilitate, ca sa nu fii luat de dusman prin surprindere. Dar aceste lucruri (mai mult singe oxigenat si marirea pupilelor) iti vor da o stare de lesin, ameteli si instabilitate pe picioare. Pentru toate aceste simptome, daca este posibil, baga-te sub un dus sau pune-ti picioarele sus. Daca esti undeva in public si nu ai aceste conditii, imbratiseaza-te… pentru scurt timp… cu miinile incrucisate pe piept, si stai asa o vreme, pina cind muschii nu mai au incotro si se relaxeaza. (Imi da de gindit ca de aia cind copiii sint mici si le este frica de ceva, ii putem linisti usor daca ii imbratisam…)

     Uite alte simptome si cauzele lor – americanii zic ca au “fluturi in stomac”, dar este simtamintul acela ca iti vine greata si poate chiar incepe o scurta diaree… pentru ca singele s-a dus la muschii de bataie, si sistemul digestiv nu mai este intretinut cum trebuie. Ai un nod in git, ti se usca gitul, gura si simti ca nu mai poti sa inghiti… pentru ca organismul se pregateste de lupta, nu de a inghiti. Tremur necontrolat – pentru ca, desi muschii sint contractati, nu sint folositi; transpiri – ca sa nu te incalzesti prea tare daca trebuie sa te bati sau sa fugi… ai un sentiment de agitatie, ca trebuie sa faci, sa incepi ceva, si nu stii ce - pentru ca corpul este pregatit de actiune si nu stie ce sa actioneze, ce sa faca - pentru ca nu vede dusmanul in fata lui. 

     Uneori nu poti sa dormi, ori sa te concentrezi - din acelasi motiv – din cauza pericolului in care se crede mintea ta, si creierul sta alert. Este indicat pentru aceste simptome ceaiul de menta si sa incepi sa mergi, sa te plimbi - sau sa stringi in mina acele mingi mici care isi schimba forma - numite “stress balls”. Eu mi-am amintit de copiii din orfelinatele romanesti de dupa perioada ceausista, care se leganau. Banuiesc ca din aceleasi motive o faceau, ca undeva, din instinct, organismul a invatat ca daca procedeaza asa, mintea se linisteste. Deci mersul, dusul, picioarele proptite sus, stress balls… pina cind constientizam faptul ca alarma este falsa si ne putem relaxa.
    Am aici niste pamflete din care spicuiesc si eu ideile astea – si pentru ca imi sint cunoscute simptomele foarte bine, m-am gindit ca poate va sint de folos sa invatam ceva despre starea asta de agitatie - un musafir nepoftit care tot mai des bate la usa noastra. Toate amanuntele astea sint din perspectiva si observatiile oamenilor de stiinta. Daca adaugam la toate aceste lucruri rugaciunea… si cintarea, n-o sa va vina sa credeti rezultatele.
     A fost o perioada din viata mea, dupa accidentul pe care l-am avut (electrocutare la 12.000V- ma repet informativ doar pentru cei care cititi pentru prima data ceva scris de mine) cind nu puteam sa dorm noaptea. Cum inchideam ochii, cum incepeam sa visez accidentul – si incepea cu o bubuitura pe care eu nu mi-o amintesc (explozia), dar care creierul a inregistrat-o. Si apoi visam ca n-am aer, ca ma sufoc, visam ca visez ca mor din lipsa de aer… si voiam sa ma trezesc... vedeam flacarile exploziei cum ma inconjurau… un adevarat chin. Intr-o noapte, m-am trezit din nou uda de transpiratie si tremurind ingrozita de "vedeniile mele nocturne" si  am deschis caietul meu de cintari, pe care il aveam din tinerete. si am inceput incet, pe soptite, sa cint. In jumatate de ora am reusit sa ma linistesc si sa pot dormi. Si asa am invatat cum si ce sa fac... uneori citeam din Psalmi…
     Mare putere are rugaciunea! Si a noastra si a altora pentru noi. Am experimentat-o in ambele feluri. Asa ca daca stiti pe cineva cu aceste simptome, nu il luati in ris si nu considerati ca este ceva trecator- sint oameni, care nestiind ce sa faca si nefiind conectati din punct de vedere  spiritual la cer, nu pot trece peste aceste momente si unii chiar se sinucid.
     Daca esti un necredincios - sau chiar daca crezi in Domnul Isus si nu stii cum sa te rogi… asculta ce-ti spun si experimenteaza. Rugaciunea este unul dintre cele mai simple acte - si multumim Tatalui care primeste rugaciunile si Fiului Sau, Isus Christos, care ne-a invatat cum sa ne rugam si care ne-a inlesnit transportul acestor rugaciuni catre Tatal, inlaturind orice bariera dintre noi si Dumnezeu prin singele care L-a varsat pentru a ne impaca cu Dumnezeu. Rugati-va ca unui Tata, ca unui prieten, ca unui Salvator. Marturisiti-va pacatele, pentru ca El poate si vrea sa vi le ierte, si apoi spuneti-I Lui tot ce va apasa… Biblia spune sa “aruncam asupra Lui toate ingrijorarile noastre”. Starile de teama, de agitatie vor mai veni… dar vor si pleca, fiindca starea asta este temporara… Domnul sa aiba mila de noi pina cind vom ajunge in Imparatia Lui, unde nu ne va mai fi teama de absolut nimic… ca nimic rau nu va mai veni asupra noastra.

4 comments:

Speranta said...

Rodica ,te admir foarte mult pentu tot ce scri si pentru aceasta postare !

"...tu lucrezi cu credinciosie in tot ce faci pentru frati;si pentu strain totodata ."

Multe binecuvantari!

Rodica Botan said...

Speranta, iti multumesc pentru comment. Ma straduiesc si ma bucur ca ai inteles unde mi-e inima. Ca reusesc totdeauna, ma indoiesc -dar Dumnezeu primeste si incercarile noastre slabe si ne iubeste asa slabi cum sintem.

Alin Cristea said...

Anxietate e termenul si in romaneste.

"Poetic", i s-ar putea zice: insingurare...

Ceea ce patim unii atunci cind mergem la biserica: ne simtim singuri in mijlocul oamenilor...

Zis-a Teofil Stanciu cindva: Culmea singuratatii: La biserica, sa nu treaca pe la tine nici macar farfuria de strins banii...

DAR anxietatea nu este neaparat simptomul unei credinte slabe.

Elisabeth Elliot, care a fost vaduva de doua ori, a scris cartea "Cararea singuratatii. Gaseste-ti cararea spre Dumnezeu in pustie", in care a scris urmatoarele:

"Singuratatea este un fel de "a muri" pe care cei mai multi dintre noi ajung sa il cunoasca mai devreme sau mai tarziu. Departe de a fi ceva "rau" pentru noi sau un obstacol in dezvoltarea personalitatii noastre, ea poate fi modalitatea de stimulare a "infloriri" spirituale pana atunci incatusate."

Ilie si Isus au cunoscut insingurarea si intristarea intr-un mod grozav.

Dar durerea fizica / psihica nu este doar un mod de pedeapsa a fiintei umane, ci poate fi un perimetru de rascumparare al ei.



Rodica Botan said...

Frumos exprimat,dar parerea mea este ca insingurarea este o alta meteahna sau mai bine zis un alt mechanism care duce la anxietate. Cunosc din nefericire si inteleg exact despre ce ai scris. Dar durerea asta nu o pot intelege multi...si musai sa treci pe acolo ca sa poti sa o cuprinzi in toata splendoarea ei "poetica". Oamenii neintelesi sufera lung si adinc; dar daca li s-ar da sa aleaga intre a fi obisnuiti si a fi ceea ce sint, ar allege sa ramina neintelesi si singuri...