Matei 6:32..."...Tatal vostru cel ceresc stie ca aveti trebuinta de ele."
Un vizitator la o scoala de copii surzi scria pe tabla niste intrebari pentru copiii surzi din clasa respectiva. Si la un moment dat a scris urmatoarea intrebare...
-De ce m-a facut pe mine Dumnezeu capabil sa aud si sa vorbesc, si pe voi nu...?
Intrebarea i-a socat pe majoritatea copiilor din clasa... stateau ca paralizati in banca si fiecare se gindea la intrebarea asta simpla, dar care atirna cu atita greutate in inimile lor... "De ce?"
O fetita s-a ridicat insa si, cu buzele tremurinde si cu lacrimi in ochi, s-a dus la tabla si a luat creta... apoi a scris versetul de mai sus din Evanghelia dupa Matei...
..........................
M-am chinuit si eu cu intrebarea asta nu numai acum cind mi-am rupt mina... dar mereu pe parcursul vietii cind mi s-a intimplat mie sau celor dragi mie ceva iesit din comun... ceva dureros, o pierdere, un necaz, ceva ce a schimbat cursul vietii de pina atunci.
Unele lucruri nu le putem intelege decit in perspectiva care ne-o da trecutul. Si la ce ma gindesc?... Ma gindesc la faptul ca uitindu-ma in urma inteleg si vad clar de cite ori un necaz, un neajuns, o neimplinire care mi-au pricinuit suparare pe moment s-au dovedit a fi de fapt o binecuvintare pentru viitor.
Un exemplu simplu a fost cind copiii mei au vrut acum citiva ani sa cumpere o casa. Erau asa de entuziasmati de casa respectiva ...dar au cerut ca pretul sa fie redus cu vreo 10 mii, ca nu-si puteau permite pretul cerut - proprietarul insa a refuzat. Au fost foarte mihniti ca n-au reusit sa cumpere casa respectiva... dar numai la citeva luni, preturile la case au scazut atit de mult, incit daca ar fi cumparat acea casa ar fi fost intr-o teribila situatie cind ar fi platit dublu pretul casei. Uitindu-se in urma, au zis: "Ce binecuvintare ca nu am primit reducerea!"... Dar atunci, pe moment, n-au gindit asa... nici ei, si nici eu.
Mare lucru credinta!... Mare lucru increderea in Dumnezeu! Si ce avem de pierdut? Absolut nimic, ca si asa nu putem adauga sau scadea nimic la viata. Ma voi mingaia astazi cu versetul de mai sus. Nu inteleg cum... dar Cuvintul imi spune ca Tatal meu stie ca aveam nevoie sa-mi rup mina la inceputul acestui an. Pot oare sa respect hotarirea Lui si sa cred ca El stie mai bine decit mine de ce anume am nevoie?
No comments:
Post a Comment