INTRE POTOP SI CURCUBEU...

     Majoritatea oamenilor isi doresc copii. Unii ii au usor…altii ii asteapta mult si-i doresc si regreta daca nu au . Mai précis unii regreta ca au si altii ca n-au copii…Si e foarte normal sa fie asa. Si Dumnezeu a regretat in felul asta…odata a regretat ca l-a facut pe om - si avem potopul ca rezultat si altadata a regretat potopul si de aia avem curcubeul. Asa si noi parintii …traim intre potop si curcubeu…

     Domnul stie ce sa dea fiecaruia. Unii dintre noi avem nevoie de multe lectii de rabdare …si cind ne rugam pentru rabdare Domnul ne mai da inca un copil. Dar fara gluma acuma…e greu fara copii, dar greu destul si cu ei…Si stiu un lucru si de asta sint sigura…ca de cind am copii n-am incetat sa fiu ingrijorata 24 ore pe zi - 7 zile pe saptamina.

     Cind au fost mici…ingrijorare cind pling si nu stii de ce, si poate au ceva ce nu-ti pot spune. Cind au mai crescut…sa mearga in picioare…sa ii vezi scapati din scutece, sa invete sa citeasca si sa scrie…Ba au temperatura, ba si-au rupt vreun os de neastimparati ce sint…ba sa invete bine la scoala, sa stie sa se comporte in societate. Oare vor alege bine in viata? Dar despre suflet? Sa ii vezi macar ca se boteaza, desi unii copii au fost dusi cu arcanul la biserica cum se luau flacaii la oaste pe timpuri…Si saracii parinti n-au facut prin asta nici o brinza. Dumnezeu ne stie inima si ce-i acolo conteaza. Daca nu o fac din dragoste n-are nici acest act nici o valoare, sa nu ne facem iluzii de pomana. Mai degraba sa continuam sa ne rugam pentru sufletul lor ca Domnul sa faca minunea de a-i transforma in copii ai Lui – ca noi nu putem. Aici ma gindesc la bietul Iov si la procedurile lui...si iau intens notite...

     Alta ofensa majora…si o prostie nemarginit de mare…Sa nu ne faca de ris…Auzi- asta este asa o chestie tembela…Mi-as fi dorit sa nu ma fi gindit la asta niciodata. Ba sa ne faca de ris daca trebuie. Nu publicul larg, audienta conteaza. Realitatea conteaza. Acasa ii lasam sa se comporte ca niste salbatici si in societate ne ofensam cind se poarta in mod obisnuit - ca acasa…Doamne scapa-ne de prostia asta…ajuta-ne sa fim reali si in fata Ta si in fata oamenilor. Ca parerea oamenilor conteaza putin sau deloc pe cind ochiul Tau ne vede asa cum sintem si Tie ar trebui sa-ti fim placuti. Numai ca de cele mai multe ori vrem sa fim frumosi in fata oamenilor in timp ce in fata Ta aratam jalnic. Vorbesc eu despre mine…ca sint sigura ca voi sinteti mai buni. Am vazut o gramada de poze cu familii perfecte...

     Apoi sa nu-mi pierd firul povestirii, ca-i tare important…Unde eram? Asa...cu chiu cu vai ajung copiii nostri la maturitate si sint in pragul casatoriei…Si asta este o alegere pe viata. Oare o sa stie sa aleaga bine? Sau in dreptul unora dintre noi intrebarea suna cam asa…”vor allege mai bine decit am ales eu?”…Vor allege ei ca si Samson sau vor intreba pe Domnul?…”Sa ne ducem Doamne?”…cum intrebau imparatii pe proroci inainte de a face razboi cu vreun alt neam de oameni…ca serios - citeodata, si prin unele locuri asta se-ntimpla…un neam impotriva altui neam…stim noi cum este…exact ca-n Vechiu…AHA…unde-am ajuns cu povestea? Oh...eram la ideea ca imparatii puteau intreba pe Domnul dar noi nu putem ca sintem chipurile... liberi...liberi sa alegem...Si intr-adevar alegem...si apoi culegem...

     Da…Si cresc mari copiii nostri si la inaltime si in alte dimensiuni…si se duc la casele lor (unele cumparate tot de noi - sa aiba copiii…) si vine vremea ca au ei insisi copii …si de unde ai crezut ca ti-ai terminat obligatiile de parinte si acuma ai sa te linistesti, ( de facut pauza aici si inghitit in …sec) te gasesti impartit in 1001 de parti. Cind au fost sub ochii tai cel putin ai stiut ( partial) ce fac…acuma…nimic. Sau te lasa ei sa vezi partea aia care le convine sa fie vazuta…si traiesti in lumea unor impresii personale care n-au nimic de-a face cu realitatea lor.

     Aici este punctul cind, daca reusesti sa te dezmeticesti de obosit, si de frustrat, si dezamagit, si ingrijorat ce esti…cauti urgent dupa un loc solid de dat cu capul…Asa… si un pahar cu apa cu gheata daca se poate turnat exact pe crestet…si apoi involuntar iti apare “pronto” in gind o intrebare…

     Cind o sa vina vremea aia cind, parinte fiind ai sa poti si tu sa te relaxezi? Mie mi s-a intimplat chestia asta tocmai la Costco…si am inchis ochii o secunda numai a placere...ohhhh... cautind dupa un raspuns care sa ma satisfaca – si cind i-am deschis …eram in fata unui raft cu scutece pentru adulti…

     Am avut asa o revelatie…