TRIUNGHIUL BERMUDELOR

     Triunghiul Bermudelor...Ce va da prin cap la auzul acestor doua cuvinte?
     Stiam la ce o sa va ginditi...doar ca eu astazi cind imi cautam calendarul in poseta ca inca nu am asimilat tehnologia care mi-a fost pusa la dispozitie in privinta asta...si nu am calendar elctronic, ci inca port o cartulie mica cu foi si data pe fiecare fila...Deci cind am cautat dupa calendarul meu sa-mi fac insemnarile cuvenite pentru  programarea la doctor, i-am spus asistentei de la receptie ca trebuie sa caut dupa calendar in Triunghiul Bermudelor...si cu asta am inveselit pe toate femeile de prinprejur...
     Pai cum sa-i spun altfel cind tot pun in poseta asta tot felul de lucruri si ele dispar ca intr-un sac fara fund? Ce am acolo? Pai, ce n-am acolo...este o intrebare mai buna.
     Gindindu-ma la poseta mea balsoaie, mi-am amintit de prima posetuta pe care am avut-o in viata mea. Nu stiu cine mi-a luat-o, ca nu-mi amintesc sa mi-o fi cumparat mami. Ea era foarte calculata cu banii care trebuiau impartiti cu rost sa ajunga. Si nu cred ca au ajuns de poseta si nici de alte lucrusoare pe care mi le-as fi dorit. Cred ca Buna mi-a dat bani...Cind Buna lua pensia de obicei luam si eu...
     Dar sa va spun... ca neobisnuita sa am poseta si sa-i port de grija , in scurt timp am pierdut-o...Oh, ce tragedie a fost...ar fi putut sa fie jucata tragedia mea pe scena teatrului din Petrosani, atitea emotii am cheltuit.
    Intre obiceiurile ce le am, purtatul posetei a devenit asa o parte din mine ca daca nu am poseta la mine devin nelinistita...Si atitea trancote pun in poseta ca-i grea parca as cara bolvani- dar prefer sa o port asa grea cum este pentru ca imi da un simtamint de stabilitate, de liniste parca incredintindu-ma ca am tot ce imi trebuie cu mine. La fel este si cu celularul. Doamne fereste sa-l uit acasa ca sint toata ziua nelinistita...
    Ma intreb daca si spiritual avem un astfel de Triunghi al Bermudelor- un loc in inima noastra unde tot bagam tot felul de lucruri, unele fara valoare si fara intrebuintare, dar de care nu ne putem desparti. Le caram si ne este greu...dar ne-am obisnuit cu aceste lucruri si nu ne putem usura de prezenta lor.
     Sigur ca imi curat poseta...odata la...dar mai bine sa nu va spun. Si bineinteles ca arunc...cite ceva...si ma uit la unele lucruri pe care nu le-am folosit de mult dar care le pun totusi inapoi pe umar...sa le mai port un pic ca doar, doar oi avea nevoie de ele ...odata...cine stie cind ???
     Stiti cintarea aia veche de cor cu porumbelul? Eu as dori sa am aripi ca de porumbel...si as zbura...sufletul mi-as odihni...
     Dar ca sa zbor asa, trebuie sa-mi curat poseta...poseta inimii...ori s-o pierd cu identitate cu tot si sa capat o identitate noua!!!??? Hm...asta doar acu' mi-a trecut prin minte...si...n-ar fi deloc rau...