03 September 2012

POVESTI DESPRE ...UN GARD

     Asa cum va spunem mai ieri sau alaltaieri...m-am apucat sa vopsesc un gard. Astazi este "labor day" (ziua muncii) asa ca ...si eu celebrez acu' dimineata - muncind. Am o casa veche si pina-i lumea ceva trebuie reparat sau vopsit sau schimbat.
     Vopsesc gardul maro...  dar asta nu-i de fel interesant. Interesant este gindul care mi-a venit stind acolo cu capu-n soare si transpirind, incercind sa-mi fac gardul cit mai frumos; ca nici Michelangelo nu s-a uitat mai atent la picturile lui maiestre de cum ma uitam eu la fiecare miscare de pensula pe poarta mea cea noua. Si gindul care mi-a venit a fost acela ca repar si vopsesc si intretin casa mea paminteasca...unde probabil o sa mai am de trait ...daca...20 - 25 de ani, si ma preocup atit de putin de casa mea de sus si trimit atit de putin material de construit dincolo in vesnica Imparatie unde am sa traiesc o eternitate.
     Nu sint eu mare om de afaceri dar si un prost ar recunoaste ca fac investitii proaste in cazul asta. Adica cum? Pun timp si energie si tot ce am intr-un hirb de casa in care locuiesc temporar- si nu ma straduiesc sa fac investitii intr-o locuinta eterna...
     Si tot vopsind acolo cu capu-n soare...mi-a venit un alt gind. Si promit ca nu m-a batut soarele atit de tare sa o iau pe ulei...nu...ca am avut grija sa-mi pun palaria de pai in cap. Gindul m-a dus la joia trecuta cind doar ce am pasit in casa si vecina m-a chemat sa-mi faca observatie - cum ca chiriasul meu pune niste crengi din gradina mea peste drum...asa cum le punem noi in fiecare luna. Numai ca cei cu adunatul crengilor tocmai luasera portia de luna asta si vecina s-a gindit sa nu-mi pun eu crengile acolo sa-i stea ei in ochi o luna de zile. Numai ca m-a gasit intr-o stare de spirit tare buna si dupa ce am ascultat-o m-am gindit sa-i spun si eu vreo citeva...Ia auziti voi cum stiu eu sa vorbesc de frumos...iaca discutia...
-Rodica , esti acasa?
-Da, numai ce am intrat in casa.
-Vezi  ca chiriasul tau scoate afara crengile din gradina ta si le pune la drum...
-Da, am vazut...
-Si aia cu gunoiul numai ce au luat astazi crengile de luna trecuta...
-Ok...si?
-Pai asta inseamna ca o sa stea crengile tale acolo inca o luna...
-Si? Te deranjeaza pe tine?
-Da, ma deranjeaza...
Ei...aci este punctul unde am luat foc!!!
-Asculta Consuela...am venit eu vreodata sa-ti spun tie ce si cum sa faci in curtea ta? Sint crengile astea puse in fata casei tale? Ei...cind o sa le pun in fata casei tale atunci sa comentezi, ok? Si i-am inchis telefonul. Si cit eram de obosita am lasat poseta jos si am marsaluit afara, am pus mina pe crengi si mi-am ajutat chiriasul sa le care la drum...
     Acuma, ce-i drept... nu ma simt prea vinovata de ce am spus...dar voi n-ati auzit tonul cu care am vorbit. Si astazi cind vopseam gardul ma gindeam ca asta este singura vecina pe care o cunosc si cu care ne avem...bine. Sa zic asa. Ea este crestina penticostala mexicana si stie ca si eu sint credincioasa ...si ...Doamne ce exemplu de crestin cumsecade am mai dat.
    Si cum stam asa vopsind acolo cu capu-n soare, ma tot uitam peste gard sa vad daca nu dau cumva ochii cu Consuela. Ca trebuie sa-i zic ceva...nu se poate sa las treaba asta sa zaca asa prea lung...
   Pe cind mi s-au limpezit bine gindurile , pe atunci aud scirtiind poarta la vecini si o aud pe Consuela vorbind la celular.
     Pe scurt am chemat-o si mi-am cerut scuze- nu pentru ce am spus ci pentru felul cum am spus. I-am explicat ca sint stresata si catranita de multe alte probleme si am facut-o pe ea recipientul supararii mele. Si mi-a zimbit ca sintem (zise ea) vecine si crestine...si a zis ea ca trebuie sa ne iertam.
..........
     N-am terminat de vopsit poarta inca- dar am reparat "gardul" cu vecina...si ma gindesc tot mai mult si mai serios la cealalta casa vesnica si ce material de constructie as putea trimite sus...ca vedeti voi...pentru 20-25 de ani cel mult...nu are rost sa fac prea mari investitii aici jos...Ca si daca nu-s eu mare om de afaceri...dar nici chiar asa de prosta nu sint...

2 comments:

cella profiri said...

Rodica daca faci o prajitura sau niste clatite si o inviti la o cafea si o poveste la tine pe veranda ... bine i-ai face vecinei tale ;) si tie ;)).

Rodica Botan said...

Mai Cella...astazi mi-a venit sa-i dau mai pe dupa amiaza cu...clatita-n cap. Vad ca ne ispiteste ceva...Am fost invitata seara la o masa la una dintre doamnele din biserica. Si nu am ajuns bine acolo ca ma chiama...ghici cine? Consuela. Dumneaei s-a gindit acuma sa-mi culeaga toti strugurii de pe suportul care-l am la geamurile apartamentului din spate...si imi facea o propunere- sa ii imparta in doua. Nu-s impotriva sa ia struguri - ca la unii ajunge de la ea din curte, dar la ceilalti struguri am mai multi care asteapta...
Anul trecut asa mi-a facut cu fructele de persimons. Am un pom in mijlocul gradinii si i-am dat o galeata de fructe. Dar se pare ca nu-i ajunge si are si ea planurile ei...
Eu ramin la ideea ca ea face planuri la ea acasa si eu la mine. De clatite...mai vorbim. Ca nu sint asa de pocaita astazi...si ma tem ca am sa-i pun ceva nepotrivit in clatita...Doamne iarta-ma!