09 January 2012

LEMNE DE FOC...

A venit timpul povestilor…Aseara la San Ramon, fratele pastor Pascut vorbea despre un grup de credinciosi din Muntii Apuseni. Cind am auzit ca-i vorba despre motii mei, mi-am ciulit urechile si mai mult…

Si oamenii astia saraci- au hotarit sa cladeasca o biserica. Au facut pina la urma rost de o palma de pamint, undeva deasupra satului lor. Acuma stiti ca motii sint cocotati pe toate coclaurile si casele lor simple au majoritatea doar o odaita . Asa au construit si bisericuta lor, undeva mai sus de casele lor. Toate bune si frumoase – si s-au bucurat mult sa aiba un locas de inchinaciune – numai ca era tare frig. Au facut rost si de o sobita …numai ca acuma era nevoie de lemne sa faca focul. Pentruca erau si saraci si batrinei si n-aveau pe cine plati sa le taie lemne si sa le duca acolo sus au hotarit ca fiecare dintre ei vine la biserica cu legatura lui de lemne…

Si asa au si facut. Si ii vedeai duminica dimineata, imbracati in straiele lor de sarbatoare, cu legaturica de lemne sub brat, sau in spinare, pe poteca care ducea la adunare. Si era atita caldura in biserica lor cite lemne puneau pe foc…si stateau la adunare numai atita cit le ajungeau lemnele…

……………………..

Descrierea asta se potriveste nu numai la focul fizic care ne incalzeste picioarele inghetate – dar se potriveste la o anume caldura sufleteasca, o atmosfera calda si prietenoasa si plina de har creata doar atunci cind …doi sau trei se string in Numele Lui…si cind acel foc spiritual se aprinde…atunci si El este in mijlocul nostru present. Cu alte cuvinte, daca in biserica unde mergi tu temperatura spirituala este joasa…este pentruca tu si altii ca tine n-ai dus nimic acolo de incalzit. Te-ai prezentat doar ca un spectator… rece si indifferent …si astepti ca altii sa faca focul si sa-ti incalzeasca tie ciubotele…

Bineinteles ca fratele pastor Pascut a povestit mult mai frumos decit mine- dar asta este versiunea mea…si versiunea asta m-a facut sa caut dupa topor si sa ma uit dupa ceva lemne de taiat. Poate aceste ginduri sa te ispiteasca si pe tine cititorule…iti promit ca ispita asta n-o sa-ti faca nici un rau…

2 comments:

carmen bogdan said...

Tare faina poveste Rodica draga...si mai ales spusa in stilul tau propiu inconfundabil...
Te iubesc draga mea pentru ca Domnul a ingaduit sa existi si sa ne cunoastem...Am in tine o sora minunata, de care Domnul se foloseste sa imi aduca o bucurie sau o mustrare, sau o imbarbatare..depinde de ce e nevoie. Si cine stie mai bine ca el de ce avem nevoie fiecare dintre noi?

corina said...

Frumoasa ispita ne trimiti....