22 January 2012

GINDURI DE DUMINICA DIMINEATA...

     V-am mai spus ca anul asta am luat hotarirea sa ma rog in fiecare zi rugaciunea "Tatal Nostru". Am ajuns la concluzia asta dupa multa framintare...stiind in inima mea ca nu-i aduc slava Lui Dumnezeu prea mult, ca nu ma inchin prea des si ca rugacunile mele sint doar cereri fara sfirsit...M-am simtit vinovata si mi-am adus aminte de rugaciunea copilariei mele care a fost atit de matura pe linga cuvintele care le gindesc sau rostesc in rugaciune astazi.
     Multe ginduri a stirnit recitarea acestei rugaciuni...pentru ca oridecite ori ma rog rugaciunea domneasca "Tatal Nostru" ma straduiesc sa n-o spun numai cu buzele dar sa-mi insusesc pe de-antregul pe cit posibil intentia, cuprinsul, insemnatatea celor ce spun. Si de fiecare data iau "ceva" nou la cunostinta.". Am mare problema in doua locuri...si vi le-am mai spus si inainte: "faca-se voia Ta"...si "iarta-ne precum si noi iertam". Multe ginduri se invirt in capul meu de fiecare data...si acum citeva zile ma gindeam ca aproape spun un blestem cind spun..."iarta-ma cum iert". Si de ce?...Nu ca nu iert...ca zic si vreau sa iert...dar cind ma intilnesc cu persoanele pe care le-am iertat, scene vechi imi vin in minte si ma simt asa o victima...si parca as vrea ca cei care nu s-au umilit sa imi ceara iertare sa o faca pentru ca asa e "drept", iar cei care au facut-o sa repete ca parca n-au facut-o indeajuns.      Si mi-am zis in gindul meu...
     -Ce ma fac daca Domnul o sa-mi ierte si mie asa? Daca va trebui o eternitate sa imi tot cer iertare si de cite ori o sa ma intilnesc cu El sa trebuiasca sa pun ochii in jos si sa amintesc din nou si din nou toate alea ( multe si grele) pe care le-am savirsit?
     Am auzit pe un predicator de la "Big Valley " din Modesto, vorbind la radio la un grup de dependenti: de alcool, sex, droguri...Si le spunea ca exista 12 trepte in "recovery"- reabilitare. Una dintre ele spunea el este sa-i ia o coala de hirtie si sa scrie jos toate pacatele de care se simt vinovati. Zicea el ca si-a amintit si de o ciocolata pe care a furat-o cind era de 6 ani. Si...chiar daca ti se pare ca-i o treaba nevinovata, din moment ce ti-o amintesti, inseamna ca pentru tine are insemnatate si te deranjeaza- asa ca pune-o pe lista. Si spunea el ca trebuie sa ne rugam pentru fiecare linie din lista noastra si sa o dam Domnului. Ca poate o sa ne ia ceva timp...dar ca rezultatul merita efortul. Asta pentru ca sa ne putem si noi ierta dupa ce ne-am incredintat ca am dat totul Domnului si am fost iertati. Si nu mai are rost sa amintim lucrurile respective- odata ce I le-am dat Lui...ne-am scapat de o povara.
    Cit despre felul cum iertam noi altora...este o treaba foarte serioasa. Ca Doamne fereste sa ajungem sa fim iertati de Dumnezeu asa cum iertam noi citeodata...
     Asa ca asta este piatra grea pe care trebuie s-o mut din fata mea...Si m-am rugat in mod special pentru asta, ca simteam ca nu fac nici un progres. Mai am de rugat, asta este cert- dar parca...parca m-am mai usurat de nevoia asta de a legitima faptele celor care m-au facut sa sufar cindva. Parca ecuatia asta in care apar si eu ca vinovat, egal in slabiciuni si rautate...m-a mai domolit. Lista aia lunga de pacate personale a fost ca un dus rece care m-a trezit din febra victimizatoare in care ma aflam...
     Nu numai ca doresc din suflet sa iert, dar m-as bucura daca Dumnezeu ar cobori o ceata si ar asterne uitarea...si as putea sa indepartez orice ginduri de amaraciune pe care le mai am... ca amaraciunea aia nu face rau nimanui altcuiva decit mie... ma amaraste aici si imi pune iertarea personala in pericol...

6 comments:

Loredana said...

Iti doresc o duminica frumoasa si o saptamana buna si binecuvantata!

cherie said...

Eu de cand sunt mica, doar rugaciunea asta o stiu si inca una pe care am uitat-o dar din care imi amintesc doar: "lucruri bune sa-nvatam, Ca tu esti stapanul lumii... " si altceva nu prea mai tin minte.
Dar este mai curios, ca pana a intalni niste martori ai lui Iehova care voiau sa ma lamureasca cum este cu Imparatia lui Dumnezeu, eu credeam ca in rugaciunea "Tatal nostru", cand se zice "Vie imparatia Ta", inseamna "Vie este imparatia ta" si nu "Sa vina imparatia Ta"...
Am vorbit si cu un preot, este clar ca inseamna "sa vina imparatia ta"... Dar eu tot nu ma pot obisnui cu acest sens.....
Imi placea mai mult ideea ca noi, cei vii, suntem imparatia lui...

cella profiri said...

Eram in Seul la o mare conferinta si la unul dintre seminarii am fost indemnate sa ne scriem pe o bucata de hartie pacatele care parca stau ca muntii pe inima si in mintea noastra. Mai fara tragere de inima le-am scris si apoi am fost rugate sa le ducem in fata. La acel seminar eram vreo 3000 de femei. S-au adunat vreo 3-4 gramezi de hartiute si, acolo in fata noastra, au adus niste lighene de tabla, au pus hartiile si le-au dat foc.
Sunt iertate pacatele de Christos. Nu le mai duceti pe umerii vostri. Sunteti eliberate! Gata cu ele! V-au robit suficient!
Dupa seminarul asta m-am intalnit cu fetele din echipa mea si m-au intrebat: "Tu te-ai intalnit cu Isus? Fata ta straluceste!"

Oana said...

"Ca Doamne fereste sa ajungem sa fim iertati de Dumnezeu asa cum iertam noi citeodata..." ---cat de adevarat, Rodică!

corina said...

Cherie rugaciunea asta este cam asa:
Doamne, Doamne ceresc Tata
Noi pe tine te rugam
Intareste a noastra minte
Lucruri bune sa-nvatam!

Caci tu esti stapanul lumii
Si al nostru Tata esti
Si pe toate cele bune
Numai Tu le implinesti!
Amin.
In legatura cu sensul:
"Vie imparatia ta", chiar ne-a lamurit intr-o predica parintele si ne-a invatat asa:
Ca noi traim imparatia lui Dumnezeu. Nu ca trebuie sa vie, ci chiar acum cat suntem vii traim Imparatia lui Dumnezeu.
Ne-a explicat ceva de forma ca traducerea nu este exacta asa cum este in ebraica sau in greaca. Ei au cuvantul si sensul de alta forma care la noi nu exista in romana.

Rodica buna postare!

cherie said...

Corina,
Ma bucur ca mi-ai amintit poezia pe care o stiam in copilarie si mă mai bucur şi de explicaţia cu "Vie împăraţia ta" ...
Mersi !