Am primit un link care m-a ...pus pe ginduri din nou. Eu am predispozitie pentru asa ceva, oricum. Imi amintesc ca era o vreme in care europenii gindeau frumos despre Americani. Buna mea imi povestea ca in tineretea ei romanii tot sperau ca americanii or sa vina si o sa le rezolve problemele, ca o sa-i elibereze de sub cizma ruseasca. Nu stia saraca cum a fost impartita lumea...si nici cine a impartit-o.
Dar oricum, lasind la o parte greselile facute de America, avem si suficiente lucruri bune despre care sa vorbim...si una dintre ele ar fi faptul ca oriunde se intimpla o catastrofa, de orice natura ar fi ea, americanii sint darnici si se straduiesc sa sara in ajutor; si nu costa putin ajutorul care il dau. Si cit este Israelul de mititel pe harta, asa fac si ei...ajuta pe toata lumea si sint generosi si saritori in orice situatie.
Dar cind America a avut vre-o situatie de acelasi gen...ma intreb daca vreuna din tarile care au beneficiat de ajutorul american au trimis un pansament macar- in afara de Israel bineinteles...ca natiunile astea doua pe care le huiduiesc toti sint aproape singurele care fac parte si altora de resursele lor.
Un alt gind este acela ca dupa ce se trimit ajutoare si se fac sacrificii mari pentru alte tari...pai nu auzi un multumesc ...Doamne fereste. Doar ce...sint americani...si ei au si trebuie sa dea. Si totusi in linkul de mai jos veti vedea citeva secvente de la o natiune care vrea sa multumeasca...
Data de 3-07-2011- Japonia -cutremur de magnitudinea 9. Apa oceanului ridicata la 133 ft inaltime, si a patruns 6 mile in interiorul uscatului. 270.000 de case au fost distruse, 386.739 de oameni ramasi fara locuinte, 3.824 de oameni care inca n-au fost recuperati (vii sau morti) si 15.824 de morti.
Astazi ma uitam la vaporul care s-a rasturnat si citeam despre un capitan al carui nume nici nu merita sa-l scriu jos si care a parasit vasul inaintea calatorilor...si a refuzat sa se reintoarca. Ce harmalaie se produce cind sistemul de conducere dispare...sau se dezorganizeaza...Si uitindu-ma la clipul acesta trimis de japonezi vad cum oamenii ii multumesc unei profesoare americane, Taylor Anderson care in timpul cutremurului i-a evacuat pe copiii din scoala intr-un teren sportiv si apoi a asteptat pina cind parintii au putut veni unul cite unul sa-si ia copiii. Abia apoi s-a dus acasa. Din nefericire in urma unui alt cutremur la citeva ceasuri a murit si ea in apartamentul ei. Dar copiii si parintii acestor copii nu au uitat-o...si cuvintele lor de multumire te impresioneaza.
Americanii astia bagaciosi de care s-a saturat lumea, au trimis imediat in ajutor 140 de aircrafts, 20 de vapoare, si in total 19.703 de sailors si marines...Japonezii au inteles cine le sint prietenii...ca prietenii la nevoie se cunosc...
http://www.youtube.com/watch_popup?v=SS-sWdAQsYg&vq=medium
2 comments:
Pentru ca ai pomenit de capitanul vasului scufundat, trebuie sa-ti reamintesc de o aniversare. Iti aduci aminte de avionul care a cazut in riul Hudson, din New York? Pilotul a scos fiecare pasager afara si apoi a mers de 2 ori inapoi sa verifice daca a mai ramas cineva. Putea sa moara oricind, dar a reusit sa iasa afara si sa stea pe aripa (cred) pina cind au fost salvati toti oamenii.
Chiar daca sint din ce in ce mai putini astfel de oameni, se vede cine este un lider adevarat si cine nu.
Foarte frumos povestit
Post a Comment