08 August 2011

TRAVERSIND DESERTUL ...

     Am mai scris aici despre practicarea medicinii in America zilelor noastre...http://rodicabotan.blogspot.com/2011/07/ceva-despre-cum-se-practica-medicina.html . Si cred ca inca am descoperit alte aspecte de care vreau sa va mai spun. Poate careva dintre cei care citesc vor beneficia de vreo informatie din cele ce va voi spune.
     Dupa cum stiti Deb a lasat in urma 5 ani grei. Anul trecut 4 operatii si anul asta inca una acum 3 saptamini. In ultimii ani un total de 9 operatii. Pentru ultimele operatii asa cum am mai spus , am platit noi o parte din cheltuiala pe care asigurarea n-a vrut s-o plateasca. Dar asta ne-a asigurat atentia unui doctor ( ales de noi) care intr-adevar nu isi ia banii de mintuiala si nu asteapta ca pacientul sa-i spuna diagnosticul.
     Dar sa-mi spun povestea ...sau motivul care m-a facut sa va spun cele ce urmeaza. Doua zile dupa operatie, Deb a facut o hemoragie si a trebuit sa o ducem la urgenta. Cum operatia este extensiva , au chemat pe Dr Cook care a facut operatia ca sa il intrebe amanunte. Doctorul era la masa dar a lasat dinnerul si le-a spus celor din Modesto ce sa faca si sa il cheme apoi inapoi cu amanunte. Daca la inceput doctorul de garda nu s-a aratat prea dragut, dupa discutia cu Dr Cook si-a schimbat atitudinea si si-a dat tot interesul sa fie de folos. I-a facut un scan si printre altele a descoperit ca Deb are o pata pe ficat. Nu a fost sigur despre ce e vorba dar i-a spus sa mearga la doctorul ei pentru inca alte analize. Printre altele i-a mai spus ca s-a uitat la vechile intrari din computer si ca aceasta pata a fost acolo si anul trecut cind intr-un alt incident Deb a fost la urgenta si i-au facut un scan.
    Problema este ca pina acuma nimeni nu ne-a spus despre pata sau tumoarea de la ficat...desi se pare ca era acolo si anul trecut. Deb a facut un MRI si va trebui sa mai faca si alte teste ...si sa vada un specialist. Nu stiu precis de ce natura este ...dar ei spera sa nu fie ceea ce nu vrem sa fie...
    Trei saptamini de la operatie... pe cind credeam ca in sfirsit am lasat in urma ce a fost mai greu...N-a fost usor pentru Deb sa primeasca vestea. Era cu sora mea in masina si ma bucur ca n-a fost singura in acele momente cind a a fost chemata de doctor cu rezultatele de la MRI. Pare uneori ca necazurile nu se mai opresc in viata...si intrebarea cea mai la indemina este "de ce?" "de ce Doamne"?
    Poate pentruca Dumnezeu vrea sa lucreze desavirsire in noi, pentruca El vrea sa avem rabdare si perseverenta...pentruca ne iubeste si este evident ca nu stam aproape de El decit la nevoie? Lucru sigur  este ca El da incercarile dar si puterea sa trecem prin ele.
     Dar ce vroiam eu sa va spun este urmatorul lucru. In primul rind nu asteptati pina sinteti bolnavi sa cautati un doctor bun care sa va cunoasca. Luati-o din vreme, mergeti periodic, si daca nu va place de doctor trebuie sa fie un motiv- si schimbati-l si cautati altul; astfel ca atunci cind va imbolnaviti sa aveti un doctor de nadejde la care sa va duceti. Apoi, cereti copii din toate rapoartele ( cum a fost acela a lui Deb de anul trecut de la urgenta). De regula aceste rapoarte medicale sint trimise la doctorul pe care pacientul il vede in mod regulat- dar din experienta  va pot spune ca acest lucru nu se intimpla totdeauna...E aproape strigator la cer sa realizezi ca daca tumoarea lui Deb era una agresiva...am fi aflat prea tirziu...
     Nu stiu ce sa mai cred de sistemul asta medical. Platim sume enorme pentru asigurare...si serviciile sint din ce in ce mai proaste. Astazi am deschis putin TV-ul si spuneau la news ca o doamna s-a dus pentru tratamentul de chemoterapie si ...nu aveau medicamentul. Mai un pic si ajungem ca in Romania pe vremea lui Ceausescu...
    Si pot sa va mai spun un lucru; ca daca ma uit in urma ca si poporul evreu care a iesit din Egipt si apoi condus de nor si de rugul de foc  a traversat desertul...asa si noi, calauziti de aceeasi mina puternica traversam un desert...Si este fierbinte uneori si frig alteori...si e pustiu adesea...dar norul si rugul sint in fata noastra si ne calauzesc. Astazi Deb si-a petrecut ziua cu Seth...nepotelul meu...si pare-se ca au avut o zi buna...

12 comments:

AICISIACUMACOLOCURAND said...

Ce adevar mare ai grait si scris !Nu pot sa spun decat Da si Amin la cele scrise si din punctul de vedere al pacientului si din punctul de vedere al nurseiRN cu 26 deani experienta. Daca as scrie o carte despre experienta mea dubla ca pacient si ca nursa -RN ar trebuii sa fie una de groaza, buna numai pentru amatorii de astfel de carti!Eu am avut de cateva ori cancer pus de laborator ,deci cu acordul doctorului care incasa banii de la cele mai bune asigurari care le-am avut vreodata .Bineinteles ca nu am cumparat diagnosticele puse cu atata usurinta, date asa de generos de doctori interesati mai mult in plata copioasa a asigurarii mele medicale ,evident, mai mult decat in rostirea unui diagnostic corect. Bineinteles ca ducandu-ma la a 2-a si a 3-a opinie s-a infirmat primele diagnostice si eu am dat slava lui Dumnezeu ca nu aveam diagnosticul pus de ei, dar si ca mi-a dat oleaca de minte sa nu cred gogomaniile scrise cu atata usurinta.
O cunostinta buna de a noastra a trebuit sa faca 2 operatii radicale pentru cancer la uter si la sani ,ca sa afle cu ajutorul fiului care era student la medicina ca nu a avut nicodata cancer.Lacomia doctorilor dupa bani a atins limite groaznice!Si ce e si mai grav este ca unii din acesti doctori spun ca sant crestini! Nu i-am crezut nicodata nici la medicina ,nici la credinta lor.Asa ca atentie si nu credeti fara sa cercetati totul pe toate partile! Cancerul e diagnosticul care e dorit de foarte multi medici cu bolovani in loc de inima in pieptul lor, caci le aduce venituri mari ,retributii uriase de la mafia farmaceutica.
Va doresc sanatate si sa nu va clatinati nici de telefoanele doctorilor ,nici de analizele care scriu negru pe alb niste minciuni si nici de consultatiile unor incompetenti si inconstienti!
Si in rest ochii SUS caci Numai acolo e tamaduirea si vindecarea!
Va imbratisez cu rugaciune sa fiti pazite ,sa nu cadeti pe mana la astfel de criminali in halate albe,dar si cu caldura noastra Californiana!
Virginia B.

AICISIACUMACOLOCURAND said...

IZVOARE IN DESERT
9 August
Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine …
Când străbat aceştia Valea Plângerii,
o prefac într-un loc plin de izvoare.
(Psalmul 84:5-6)

Mângâierea nu ni se dă când suntem fără griji şi plini de bucurie. Trebuie să străbatem adâncimile emoţiilor ca să experimentăm mângâierea – unul din cele mai preţioase daruri ale lui Dumnezeu. Şi apoi trebuie să fim pregătiţi să conlucrăm cu El.
Când umbrele nopţii – de care avem nevoie – se adună peste grădina sufletelor noastre, când frunzele se închid şi florile nu mai reflectă lumina soarelui în petalele lor strânse, şi când noi experimentăm cel mai gros întuneric, trebuie să ne amintim că nu vom fi niciodată în lipsă şi că picăturile de mângâiere din roua cerească vor cădea numai după apusul soarelui.

Am fost prin valea plângerii,
Valea necazului şi a durerii;
Dar „Dumnezeul oricărei mângâieri“ a fost cu mine,
Gata să mă încurajeze şi să mă susţină.

Aşa cum pământul are nevoie de nori şi de soare,
Sufletul nostru are nevoie şi de necaz şi de bucurie;
Aşa că deseori El ne pune în cuptor,
Ca să distrugă zgura din aur.

Când ne conduce prin valea necazurilor,
Urmărim mâna Lui atotputernică;
Pentru că încercările şi necazurile pe care El ni le trimite,
Fac parte din lecţiile Lui în har.

Deseori fugim de curăţire şi de tăiere,
Uitând că Grădinarul ştie
Că cu cât e mai adâncă tăierea şi curăţirea,
Cu atât va creşte mai bogat ciorchinele.

El ştie bine că suferinţa e necesară;
El are în vedere un plan înţelept,
Şi în valea întunecoasă El şopteşte:
„Curând vei înţelege ce am făcut“.


Când călătorim prin valea umbrită a vieţii,
Ţâşnesc mereu izvoare proaspete din dragostea Lui;
Şi învăţăm că necazurile şi pierderile noastre,
Sunt binecuvântări care iniţial par nenorociri.

Aşa că Îl vom urma oriunde ne va duce,
Fie cărarea întunecată sau luminoasă;
Pentru că am văzut că Dumnezeul nostru ne poate da mângâiere;
Dumnezeul nostru ne poate da cântări în noapte.

cherie said...

Cred ca un pic suntem si noi vinovati. Cand scartaie ceva este bine sa incepi sa te documentezi despre afectiune, fara sa te sperii dar cu responsabilitate caci nimeni nu are mai mare grija de tine decat tu insuti.
Nicodata nu poti plati suficient pentru asigurarea medicala cand ai cu adevarat o boala grava.
Unii cheltuiesc mai mult, altii mai putin decat contribuie. Reglarea se face pe medie.
Iar oamenii... sunt oameni ! unii asa, altii altfel...

viorica abbu said...

Iar ma rog pentru tine Rodica ...mi-ai pus gand rau...??
rau sa fie. numai sa iasa cu bine...!!

viorica abbu said...

inca ceva...asi vrea sa-i trimit doua randuri lui Deb...
daca crezi ca e un gand bun...abbulafia@yahoo.com

Rodica Botan said...

Thank you Virginia...

Rodica Botan said...

e adevarta cherie...niciodata nu platesti prea mult pentru sanatate- sanatatea nu are pret...

Rodica Botan said...

Viorica...trimite orice...

carmen bogdan said...

Draga mea, e inimaginabil pentru mine prin ce trebuie sa treaca acest sufletel a lui Deb, cata durere fizica, cata incercare pentru trupul ei plapand, ...Iar tu, o mama tare greu incercata, sa nu poti face nimic sa depinzi de niste oameni. Inr-adevar singura nadejde, mangaieri este Domnul cand vzi ce neputinciosi suntem cu totii in fata unor astfel de incercari. Cu greu putem gasi raspunsuri, sau nu le vom gasi niciodata...totusi daca ne uitam la Iov vedem ceva greu acceptabil si inimaginabil ce s-a intamplat cu el si totusi Dumnezeu e in orisice situatie in control...
Domnul Isus sa fie cu voi in continuare dragele mele si sa va aiba in paza indurandu-se de voi.

Rodica Botan said...

Carmen, trebuie sa cred in Dumnezeu ca El ne va scoate la liman...Trebuie!!!

Cristina said...

Imi pare tare rau pentru Deb. Eu si fetele o vom tine pe brate de rugaciune. Domnul sa te intareasca si pe tine!

Oana said...

Cuvintele sunt de prisos. Gândurile nu...
Un gând bun pentru Deb, dar şi pentru tine... Rodica mea...