10 August 2011

DISCUTIA CONTINUA...

Rodica, ai dreptate cu ajutorul Dumnezeu, dar eu sunt o pacatoasa care imi recunosc pacatele.Daca nu se face cum vreau eu prin voia lui Dumnezeu, (adica de la sine)fac eu ce vreau, chiar pacatuind si de fiecare data imi zic,"Sa ma pedepseasca ! Mai bine platesc pentru greseala asta decat sa nu fie cum vreau eu..." Asa sunt eu ! Vorbeam de pacatele mele, nu de greutatea de a trece peste pacate ale altora. Recunosc ca am destule pacate si toate sunt pentruca am vrut mai mult decat mi se oferea. Poate totusi sunt si altii ca mine.


By cherie on DE VORBA CU CHERIE...8.10.2011 at 10:20 AM
....................................................
Raspunsul meu...
Cherie, toti vrem, cel putin pentru un timp. Avem impresia ca totul este ACUM si AICI. Dar sintem ingusti la minte si limitati in absolute totul totului tot…gindim numai la bucatica din fata noastra. Ca nu puteam gindi la altceva. Cind eram in Romania nu-mi doream si nu-mi erau necesare unele lucruri pe care le-am decsoperit aici in America…si eram mai multumita. Din ce vedem mai mult pe orizontala lumii asteia din ce credem ca ne trebuie mai mult. Dar viata nu are o dimensiune liniara. Ar trebui sa ne uitam si in sus…pentruca dimensiunile pe orizontala se termina intr-o zi. Nu disputam niciunul acest lucru. Toti murim. Dar dimensiunea pe verticala continua. Investitiile in aceasta directie insa sint putine si rare. Dumnezeu ne lasa sa avem neplaceri si necazuri ca sa ne amintim de aceasta latura a vietii noastre pe care o neglijam.

“Sa fie cum vreau eu”- este asa…o idée ca un abure. Existenta noastra este efemera…ce sintem si ve vrem merge cu existenta …

Cit despre pacate…toti avem. Nu se poate sa nu avem. Important este ce facem cu ele. Exista un schimb care ne avantajeaza…Ii dam Lui Isus inima noastra si ne ia toata povara pacatelor. De ce este totusi asa de greu de facut gestul asta…nu-mi dau seama. Si de ce facem pe grozavii si ne arcuim mindrii pieptul – iara nu pricep. Sintem tarina…un pumn de tarina, nevrednic si neputincios…la ce atita mindrie?

4 comments:

cherie said...

Uite asta nu inteleg, "Ii dai lui Isus inima si el iti usureaza povara pacatelor"
Nu pot sa fac un schimb din asta pentruca nu-l inteleg.
Daca imi place Isus imi place pentru adevarul spuselor sale. Are dreptate cand ne spune sa nu mai pacatuim. Si daca pacatuiesc este tocmai pentruca nu ascult ce spune el.
Ce inseamna sa-i dai inima ? O afirmatie fara acoperire? Sa-i dai inima dupa mine ar fi sa faci din convingere ce spune el. Daca as face n-as avea pacate.
Respectiv a-i da inima ar insemna sa nu pacatuiesc. Asta inseamna a-ti lua el pacatele?
Pot sa iubesc multe, de la un barbat pana la un ghiveci cu flori dupa care pot plange o viata amintindu-mi ce minunat era... Pot sa-l iubesc si pe Isus admirandu-i maretia, dar la o adica asa cum plec de acasa si las floarea sa se usuce si pe Isus il las deoparte cand ziua de azi este mai aproape decat cea de maine...
Dumnezeu iarta daca te caiesti... sau nu, vom vedea dupa ce murim. Toti credem in dreptatea lui Dumnezeu si zicem ca vina noastra fiind dorinta de a trai este scuzabila intr-un fel....
Sincer, cred ca Dumnezeu a creat viata pentruca noi sa o traim si sa-i ajutam si pe ceilalti sa traiasca.Orice vina as avea, ea va fi cantarita cu dreptate.

cherie said...

M-am uitat sa vad daca ai postat raspunsul meu si citind ce ai scris vreau sa mai adaug ceva. Scrii ca dece atata mandrie, dece nu ne dam inima ca sa ni se ierta pacatele.
Nu te supara dar aici este fatarnicie. Inima nu se da ca o ceasca de cafea. Cu inima nu te targuiesti. Se duce dupa cine vrea ea. Din gura poti spune, "Doamne fie voia ta !" dar in inima este altceva.
Eu nu din mandrie nu cer sa-mi fie iertate pacatele. Nu cer favoruri dar cer mila si mai ales cred in dragoste.

Rodica Botan said...

Cherie...a sti despre Isus sau a-L cunoaste sint doua lucruri diferite. Si tu sti despre El, ca daca L-ai fi cunoscut scriai in alt fel. Stiu ca esti sincera. Dar nu poti spune ca afirmatia este fara acoperire doar pentruca tu nu ai experimentat ceva inca...
Pe pamint nu se poate sa nu faci pacate...asa cum nu poti nici cum sa stai absolut 100% curata...ca te atingi ba de una, ba de alta si te murdaresti . Si in curind albul rochitei tale va fi orice dar nu alb. E imposibil sa stai curat si din punct de vedere spiritual chiar daca te straduiesti. Minciunele mici...far intentie rea, doar ca sa acoperi ceva marunt si nu neaparat pentru tine, pentru cineva care ar avea de suferit pentru firmitatea unui raspuns ...orice...
Tu zici..."Dumnezeu iarta daca te caiesti... sau nu, vom vedea dupa ce murim"...Intr-adevar vom vedeaq si atunci - dar atunci este prea tirziu. Si pina la urma Cherie, Dumnezeu vrea sa-I dam inima nu ne-o smulge cu forta- si daca nu simti sa-L iubesti...e ca si cind n-ai face-o. Si ziua de azi e mai aproape pina in ziua cind ziua de miine nu mai este a noastra, si atunci?
Doar pentruca tu crezi ca Dumnezeu "a creat viata s-o traim si sa-i ajutam si pe altii...", pare un motiv tare slab pentru o investitie atit de mare. Dumnezeu nu face nimic fara scop. Si daca iti amintesti, o treime din ingerii din cer au cazut pentruca Lucifer le-a cerut sa i se inchine si ei au facut-o. Dumnezeu are nevoie sa populeze cerul cu aceste fiinte pe care le-a creiat dar nu ca pe ingeri pe care i-a creiat sa-i serveasca Lui fara comment- ci cu libertatea de alegere. Si aici venim noi si motivul pentru care ii dam sa nu inima: ca sint doar doua lucruri pe care sa le alegem: Eternitatea cu El sau eternitatea cu...celalalt...

Rodica Botan said...

cherie...ai dreptate...ca sa dai inima trebuie sa iubesti- ca si daca spui ca i-o dai si nu crezi nici tu ce spui, El stie, oricum...
Si daca crezi in dragoste...esti pe drumul cel bun ...ca nu cred ca si-a dat nimeni viata pentru a ta ca sa-ti demonstreze dragoste asa cum a facut Christos...