07 January 2011

INMORMINTARE LA MODESTO...

Astazi la Modesto a avut loc inmormintarea sorei Irina Breger.Nascuta in Oct. 3 1925 si decedata la 1 Ianuarie 2011. M-am dus si eu s-o petrec pe ultimul drum...
Imi amintesc ca in 1980 cind am venit noi in America familia Breger frecventa casa de rugaciune din San Leandro. De fapt, cind Biserica din San Leandro a luat fiinta cu 7 persoane in 1978, dupa venirea unchiului meu Avram Botan de la New York, dinsii erau parte din acel grup mic cu care s-a facut prima rugaciune, si s-a cintat prima cintare in Biserica de pe Bancroft unde au functionat mai apoi. Au continuat sa vina emigranti romani- in jur de 500, toti sponsorati de Biserica Baptista din San leandro, si familia Breger a continuat sa participe impreuna cu ei la slujbele de inchinare, pina in 1991 cind s-au mutat in Modesto.
O vreme Doamna Irina, a continuat sa fie prezenta in mica Biserica Romana Baptista din Modesto, pina la plecarea fratelui pastor Iosif Bote, apoi, a participat la slujbele religioase de la Biserica Penticostala Maranatha unde in 19 iulie 2009 s-a si botezat.
Astazi, fiica dinsei Corina si familia dinsei a petrecut-o cu multa durere si dragoste si recunostiinta  pe ultimul drum. Parca si vremea a fost potrivita starii de suflet - si gindului de despartire.
Cuvintul Domnului a fost proclamat din belsug. Nu cunosc cu numele pe fratii pastori penticostali care au participat, dar din poze o sa ii recunoasteti. Pe linga Pastorul Bisericii Maranatha din Modesto, fratele Vasile Burciu, a mai fost un musafir venit din Romania si un alt frate pastor din Sacramento. Nu m-am gindit la timp sa-mi iau notite , asa ca numele dinsilor mi-a scapat.
Fratele Pastor Baptist, Sarac Iosif din Bay Area si-a armonizat perfect cuvintul cu cel al fratilor penticostali si cu totii au adus laude Aceluia caruia cu totii impreuna ne inchinam - Domnului nostru Isus Christos. Toate gindurile au avut o idee comuna- viata pe pamint in perspectiva vesniciei.
Mi-au ramas in minte trei intrebari pe care fratele Iosif le-a avut pentru noi...toate privitoare la viata.
- Ce trebuie sa stim despre viata?
- Ce trebuie sa facem?
- Ce putem spera?
Spunea dinsul ca sintem plini de tot felul de invataturi. Odata, intr-o discutie cu Richard Wurmbrant, acesta ar fi spus ca a invatat la viata lui multa matematica- dar n-a ajuns sa foloseasca mai mult de matematica de clasa a patra in toata trairea lui pe pamint. Asa ca e bine sa stim multe- dar cel mai bine este sa stim ce trebuie sa stim - ceea ce ne va fi de folos pina la sfirsitul acestei vieti- dar care sa ne duca si in viata vesnica...Coloseni 1:27..."Christos in noi nadejdea slavei..."Asta trebuie sa stim si asta este scopul pe care trebuie sa-l avem.
Ce trebuie sa facem? Simplu...voia Lui. Si ce speram sa obtinem? Nimic mai mult sau mai putin decit...viata vesnica...
Unul dintre fratii care au vizitat-o pe sora Irina acasa , cind era in suferinta spunea ca in Biblia dinsei pastra o cintare care o invatase de la unchiul meu Avram Botan si Tusi Jenny Botan. Cum unchiul meu este plecat la Domnul din 1982...aceste cuvinte mi-au rascolit amintirile. Am cintat apoi impreuna cintarea..
Precum trec stelele stralucitoare
De raza soarelui dimineata
Asa vei trece de-aici lasind toate
Dar ce lui Isus ai facut va sta...
Sint incredintata ca amintirea sorei Irina ramine o oaza placuta in memoria noastra - si nu numai pentru mine ci si pentru toti cei care au cunoscut-o; chiar si acei care sint departe si n-au putut sa o petreaca pe ultimul ei drum.
Dorim ca Dumnezeu sa reverse mingaierea lui peste Corina, sotul ei si nepotelele ei...
Si iata citeva poze...nu inainte de a-i spune sorei Irina Breger..."La revedere - ne vom vedea in vesnicie!"

















































































































































































































































6 comments:

Daniel said...

români frmosi ce sunteti! Voi ati primenit America! Un numar mic, dar toti premianti. Si uite ca in zilele noastre Romania este si ea o tara expansionista, in felul ei. Cum era cand erai eleva? Iti mai aduci aminte de zgomotul penarului de lemn si de umblarea cretei pe tabla? Dumnezeu a iubit mereu Romania.

Rodica Botan said...

Daniele...romanii sint frumosi. Si sint destoinici. Majoritatea isi amintesc si de penarul cu toc si penita. Cind le-am aratat la colegi la servici cum scriam noi in clasele elementare- cind faceam caligrafie, au ramas tablou...
Dumnezeu inca iubeste Romania...El pedepseste pe cine iubeste. Criza lor economica ar dispare daca ar repara criza spirituala - care depinde de ei in totalitate. de la macro la micro si de la natiune la persoana, Dumnezeu foloseste metode asemanatoare...
Necazurile in viata ne sint date spre indreptare...este posibil ca si la nivel de natiune sa fie la fel. Bineinteles este usor pentru noi sa dam verdicte de aici - mai ales cei care au inca un servici si nu poarta grija cinei de seara...Dar viata poate fi dificile in alte feluri...toti sintem pe pamint...

Anonymous said...

Rodica, merci ptr. caldele cuvinte adresate!

boca luminita said...

fiti binecuvintati dragi pastori.salutari l fm. burciu vasile si tabita.

boca luminita said...

multa pace fam. burciu vasile si tabita

Anonymous said...

După câțiva ani buni, mă vă și eu în poze....frumoase amintiri ai oamenilor temători de Dumnezeu. Salut pe această cale pe toți prezenți la despărțirea și conducerea pe ultimul drum a celei cea iubit pe Domnul Isus.