28 January 2016

CASA OLARULUI - 1 -



(Casa Olarului are 4 parti.)

Am fost plecata pentru vreo doua zile intr-o tabara undeva in munti, la vreo 70, 80 de mile de unde locuiesc. Aer curat, mincare deosebit de buna… si legumele, si fructele, si toate au avut mai mult gust decit cele pe care le cumparam de jos din vale. A plouat insa… mai precis… a turnat ploaia. Si a plouat si cu binecuvintari… mai degraba a turnat cu binecuvintari.

Toate lucrurile au fost bune: am participat printre altele la un curs de ceramica si am facut si eu un vas mic… pe care dupa ce il vor pune in cuptor, mi-l vor trimite prin posta… Cele mai deosebite momente insa au fost “cursurile de olarit” oferite de Carole Wolaver.

Subtirica si finuta, imbracata mai mult in culori deschise si in alb, ne-am mirat cind am vazut ca se apropie imbracata asa frumos de roata olarului si de sculele de olarit care erau asezate pe scena si stropite toate cu lut... Dar a venit foarte degajata si s-a asezat deasupra rotii olarului si a inceput sa ne vorbeasca si apoi sa deschida Scripturile si sa ne spuna despre olarit si despre Dumnezeu. Nascuta intr-o familie de evrei care isi tineau traditia doar pe jumatate, cunoaste un baiat credincios, care incet, incet reuseste sa o indrume catre adevar. Marturiseste ea ca de cite ori se intilneau, in loc sa-i dea toate raspunsurile la intrebarile ei, el reusea sa-i produca de fiecare data o foame din ce in ce mai mare pentru Cuvintul lui Dumnezeu, si despartindu-se de ea de fiecare data ii daruia un alt verset din Biblie la care sa gindeasca. Dupa 11 ani de studio pentru a devein actrita… isi preda talentele si viata in Mina Olarului si ajunge sa fie un vas de mare folosinta in Casa Lui. Iata ce ne-a povestit din experienta ei de olarita.

A citit din Isaia 64:8 - “Dar Doamne, Tu esti Tatal nostru; noi sintem lutul, si Tu olarul care ne-ai intocmit; sintem cu totii lucrarea miinilor Tale.” Versetele care urmeaza, descriu conditia inimii noastre, si Carole zicea ca inainte de toate noi, lutul, trebuie sa ne recunoastem starea care este umila… ca nu este nimic mai ieftin si mai raspindit decit lutul. Si cu toate astea, olarului ii place sa-si petreaca timpul cu lutul si oalele lui; si asa si lui Dumnezeu Ii face placere sa-Si petreaca vremea cu noi. De fapt spunea ea ca atit lutul, cit si fiintele umane sint alcatuite din 13 elemente. Un pumn de lut este doar un pumn de praf, de tarina. Genesa 2:7 -  “Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarina pamintului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu.” Omul nu este altceva decit lut care a fost atins de dumnezeire… de Dumnezeu Insusi care a suflat in el viata.

Carole stia multe despre lut. Spunea ca lutul este de trei feluri… cel obisnuit, din care se fac vasele de ceramica in care nu poti pastra apa, "stone wear", care e mai durabil si care pastreaza apa, si "portelanul" care este cel mai fin. In 1 Petru 3:7 citim: “Barbatilor, purtati-va si voi, la rindul vostru, cu intelepciune cu nevestele voastre, dind cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor mosteni impreuna cu voi harul vietii, ca sa nu fie impiedicate rugaciunile voastre.” Spunea ea zimbind ca asta este sensul cuvintelor “un vas mai slab”, facind aluzie la portelan, care este folosit pentru vase de cinste, dar care este foarte fragil.

O intrebare aparent usoara… si totusi nu!… De ce a ales Dumnezeu sa faca omul din pamint? Nu existau suficiente alte materiale? Fier, granit… lemn de esenta tare… Dumnezeu a ales insa praful…pamintul… lutul, care nu este remarcabil sub nicio forma… pentru ca nu cumva sa nu ne fie clara provenienta, pentru ca sa ne fie usor sa intelegem ca sintem nimic fara El.

Cum trebuie sa fie un vas ca sa poata fi folosit? In primul rind trebuie sa fie curat. Nu poti sa-l folosesti daca este murdar. Daca are vreun defect trebuie reparat, ca sa nu curga, sa poata pastra in el ceea ce Stapinul va pune in el. Din acel vas, Dumnezeu vrea sa toarne in altii ceea ce initial a turnat in tine. Asa ca… in slujba Stapinului trebuie sa te lasi reparat, curatat, si apoi umplut… dupa care trebuie cu bucurie sa te torni in vasele altora.

Ieremia 18 :2-6 vorbeste despre casa olarului… "'Scoala-te si pogoara-te in casa olarului; acolo te voi face sa auzi cuvintele Mele'. Cind m-am pogorit in casa olarului, iata ca el lucra pe roata. Vasul pe care-l facea n-a izbutit, cum se intimpla cu lutul in mina olarului. Atunci el a facut un alt vas, cum i-a placut lui sa-l faca. Si Cuvintul Domnului mi-a vorbit astfel: 'Nu pot Eu sa fac cu voi ca olarul acesta, casa a lui Israel? zice Domnul. Iata, cum este lutul in mina olarului, asa sinteti voi in mina Mea, casa a lui Israel.'" Asadar… o mina de lut, una dintre substantele cele mai comune este materia din care am fost facuti, si lutul poate fi modelat si configurat de miinile care-l lucreaza. Dar ca sa ajunga la acest lut, olarul se coboara intr-o groapa. De acolo il alege. Si tot asa, Domnul Isus S-a coborit in groapa pentru noi.



Lutul nu este curat… tot felul de impuritati sint in el, si olarul trebuie sa le scoata . Apoi lutul trebuie framintat sa capete o anumita consistenta. Cind lutul nostru personal este lucrat si i se scot impuritatile… particule straine care n-au ce cauta acolo, cind este framintat si pregatit ca eventual sa ajunga un vas in slujba stapinului… lutul simte durere, dar trebuie sa stim ca olarul nu ne face sa suferim fara motiv.

Daca noi, ca lut, ne impotrivim, nu facem decit sa prelungim acea perioada de framintari. Fiecare faza a acestui proces trebuie terminata.

Psalm 40:1 si 2 - “Imi pusesem nadejdea in Domnul, si El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigatele, m-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stinca si mi-a intarit pasii.” Partea de jos a unui vas se numeste piciorul vasului. Si roata olarului este facuta dintr-o bucata de piatra. Partea dinauntru a vasului se numeste inima, iar partea de sus este buza vasului. Un lucru fantastic, care mi s-a parut a avea aplicatii practice… nimic in afara de mina olarului nu atinge vasul… si spunea ea ca de preferat este sa ne tinem amprentele pentru noi si sa nu le punem nici noi pe vasele altora. In timp ce povestea, miinile ei ridicasera lutul si il facusera ca un turn. Spunea ea ca lutul este asa… la inaltime in forma unui con, dar n-are inca forma potrivita, si daca nu il sustine mina olarului, se balabaneste in toate partile. Olarul atunci pune palma si il apasa in jos, pentru ca lutul trebuie sa fie centrat pe roata olarului. Ca sa fie centrat lutul nostru pamintesc, avem si noi nevoie de mina Domnului care sa apese in jos… o mina sigura… care ne poate centra.

Urmatorul lucru pe care il face olarul este acela ca deschide bucata de lut. Si aceasta deschidere este foarte importanta pentru noul vas. Mina olarului intra inauntru si largeste acea crapatura, si o largeste… si o largeste, pentru ca inauntru este partea unde mina olarului va lucra… la inima. Lutul trebuie sa vrea ca acea mina sa construiasca inauntru spatiu si resedinta pentru Duhul lui Dumnezeu care eventual va umple acest templu de lut.

Acum… olarul are gindul lui... el stie precis ce vrea sa modeleze. Nu este treaba oalei si nu exista o discutie intre olar si oala… si nu i se cere parere lutului cu privire la soarta lui. Ci olarul isi urmeaza cu precizie calculele si hotaririle lui cu privire la bucata de lut. Astfel poate ca va face o cana, o farfurie, un bol… Lutul nu are nicio abilitate de unul singur. “Fara Mine nu puteti face nimic”.

10 comments:

viorica said...

Bine ai revenit Rodica ,iti doresc multa sanatate si spor in tote.

Rodica Botan said...

Multumesc Viorica...si tie...mai ales sanatate...si alte multe binecuvintari!!!

cherie said...

Cred ca a fost reconfortanta excursia. Mi-ar fi placut si mie....

Rodica Botan said...

excursia a fost acum doi ani dar povestile astea sint frumoase si le-am reciclat...imi place si mie sa-mi aduc aminte de cele invatate...plus ca, daca ies la pensie vreau sa invat sa fac oale...cu putina sensibilitate artistica, cred ca voi putea sa imi fac citeva obiecte din ceramica, pentru mine si prieteni...

Speranta said...

Imi place blogul tau.

Am de invatat multe ,si acum invat ca,eu sunt lutul.In mana Stapanului
stiu ca am multe impuritati...

El va termina lucrare care a inceput in mine...

Multumesc pentru tot ce scri!
Multe binecuvantari!

Rodica Botan said...

Ma bvucur ca iti place blogul- si eu invat- intr-una invat. Copiii Domnului totdeauna cresc...si cind nu mai avem aici unde sa crestem si ce sa invatam, El ne duce la El acasa...
Inca odata multumesc de vizita...

Marta said...

Unde esti Rodica ? Am azi pentru tine Psalmul 37 :5-6
Mie imi lipseste ....Rodica .
Te iubesc Marta

camy said...

Impreuna cu copilul meu de 9 ani, am descoperit de curand olaritul si, desi nu e asa de usor cum si-a inchipuit, staruie in a invata. Nu stiu daca vom reusi sa facem corect un vas la roata, daca ne vom permite sa invatam pana reusim, insa ma bucur ca am pornit pe acest drum si vom merge pe el cat de mult vom putea.

camy said...

Impreuna cu copilul meu de 9 ani, am descoperit de curand olaritul si, desi nu e asa de usor cum si-a inchipuit, staruie in a invata. Nu stiu daca vom reusi sa facem corect un vas la roata, daca ne vom permite sa invatam pana reusim, insa ma bucur ca am pornit pe acest drum si vom merge pe el cat de mult vom putea.

Rodica Botan said...

camy, asta este una sin indeletnicirile pe care as vrea sa le invat cind ies la pensie- mai am vreo 5 ani. Pe 4 May ma duc din nou la un retreat si doamna asta va fi acolo...anticipez ca o sa invat lucruri noi si despre olarit si despre suflet...Spor la treaba. Trimite-mi fotografii ci voi doi olarii sa le pun pe blog.