DE AZI INCOLO...

   

 De cind ma stiu am facut planuri. Imi pot organiza in minte orice, cu lux de amanunte. Am organizat nunti in familie, desi nu am nici o pregatire in domeniul asta; am organizat o orchestra cu copiii bisericii, invatindu-i sa cante la instrumente si luind-o de la  zero. Am facut piese de Craciun, ocupindu-ma de costume, aranjamente muzicale, dialog, decor... in fine, tot ce trebuia sa fie... Cind am dat de o problema , mi-am batut capul pina am gasit o solutie...
     Dar astazi... asa dintr-odata, si fara motiv ( zic eu) am ajuns sa nu pot sa ma gindesc mai mult decit la ziua de azi. Nu stiu daca este intelepciune care vine cu experienta, sau virsta... nu stiu de unde vine starea asta. Deb a depistat-o si crede ca am cazut in depresie... dar nu cred ca este depresie. Nu sint amarita deloc... doar amortita si poate un pic... indiferenta. Ziua de miine poate aduce orice... la lucru, acasa, in tara unde sint si... in lume. Putem noi schimba ceva?
     Singurul lucru care depinde de noi este atitudinea... si atitudinea mea este astazi... sa ma ocup strict de ziua ce imi sta in fata, fara sa ma uit in urma si fara sa fac planuri de viitor. Fara sa redecorez in minte sufrageria, fara sa planuiesc sa cumpar ceva, sa vind altceva, sa gatesc in gind si sa inghit in sec... sa sadesc un pom si sa-i vad deja roadele pe crengi...
      Nu... de azi incolo s-ar putea sa pun doar un picior in fata celuilalt, sa fac inca un pas... si n-am sa ma uit nici la ceilalti alergatori, si nici la linia de sosire. Am sa ma uit doar la incaltari, sa fie destul de comode...