MA GINDESC...

    Anii trecuti un tinar a intrat cu un o arma automata intr-un cinema si a inceput sat traga in spectatori. In cinema erau la ora aceea mai multi tineri. Trei baieti tineri dintre perechile de acolo s-au postat in fata fetelor cu care erau la film si au incasat ei gloantele. Au platit acest gest cavaleresc cu viata. M-am intrebat cum s-au simtit fetele acelea la inmormintarea baietilor care au platit cu propria lor viata protejindu-le. M-am gindit cita recunostinta, cita dragoste, ce amintiri puternice pentru restul vietii. Oare o sa treaca vreo zi in care sa nu isi aminteasca sacrificiul lor?
    Si noi… traim si vom trai vesnic pentru ca El – Domnul Isus a murit pentru noi. Pentru ca El S-a sacrificat, ca noi sa putem gusta eternitatea intr-o dimensiune noua, unde nu mai sint lacrimi, si nici teama, si nici durere, si nici dezamagiri. Ma gindesc la cita recunostinta am… sau nu am. La zilele care trec fara sa-mi amintesc ca cineva a pasit in fata mea si a incasat lovitura de moarte… Ma gindesc la ceea ce nu ma prea gindesc…