12 June 2016

E... TOT CE POT...

de Rodica Botan


Te strig mereu - dar numai la durere,
Te chem, dar numai sa ma scoti din gropi,
Te caut… cind pierduta sint pe cale
Si te iubesc Isuse - numai pic si stropi.

Invat la lectii numai repetate.
Ma-nchin, dar numai cind ma prinde-un junghi,
Te laud, dar cu mintea-n alta parte
Te vad… dar numai dintr-un colt de unghi.

Si sint ca lutul plin, plin de gunoaie,
Ce cu migala-ncerci sa-l curatesti
Si sa-l framinti in sfinta plamadeala,
Sa scoti din el “ceva”…  sa folosesti.

Ma iarta, Doamne… n-am alte cuvinte!
Si n-am nici scuze… n-am nimic de zis!
Sa ma ating de poala hainei sfinte,
E tot ce pot… si mina mi-am intins…

6 comments:

elena marin-alexe said...

N-ai emotionat foarte tare.Ai talent la vers, draga mea, Rodica. Superba poezia prin mesajul ei. Frumos m-ai surprins!

Marta said...

E usor a scrie versuri .....+Dar cand pui in ele suflet merg si se unesc cu omul care are acelasi umblet.TE imbratisez toti sintem asa.

Speranta said...




"Te strig mereu- dar numai la durere
Te chem dar numai sa ma scoti din gropi
Te caut ...pierduta sunt pe cale
Si te iubesc Isuse pic si stropi"

Foarte frumoase versuri!

Dumnezeu sa te binecuvinteze!

Oana said...

nu stiam ca tii ascunsa-n tine Poezia...
te imbratisez cu drag, Rodică!

carmen bogdan said...

Minunata poezie si plina de adevar

behaituloilorsiglasulpastorului said...

vreau sa zi-ca mi-ai vorbit si mie facandu-mi poza in a doua strofa din aceasta poezie !