21 August 2012

UN DOS DE PALMA...


     Voi nu v-ati mirat cind ati auzit prima data versetul din Biblie care zice ca daca cineva te palmuieste peste obrazul drept, trebuie sa-l intorci si pe celalalt? Pare real? Nu stiu care din noi ar putea sa sufere sa fie palmuit fara sa se indigneze sau sa plateasca inapoi polita - poate chiar cu dobinda. Ca nu ne sta in fire sa intoarcem obrazul, si fraza asta este asa cumva...nepotrivita cu realitatea. In ce ma priveste, doar sa incerce cineva sa-mi traga o palma …si instantaneu las usor versetul la o parte si ma “ocup” de situatie…Am auzit insa si de oameni care au "inteles" sa se lase batuti pe seama versetului astuia. Acuma...ni se face la toti dupa credinta, dar majoritatea cred ca gindim un pic altfel...si asa am gindit si eu , putin nejustificat - pina am ascultat iara la o predica zilele trecute.
     Necunoscind obiceiurile din Palestina acelor vremuri interpretam aiurea acest verset. Am aflat insa  de ce suna versetul asta asa ciudat pentru noi: in cultura noastra si in timpurile noastre…simplu-pentruca era scris pe vremea cind palmuiala despre care se vorbeste nu era palmuiala la care ne gindim noi astazi.
     Pe vremea Domnului Isus cind se incheia un contract, oamenii isi schimbau intre ei incaltamintea nu se duceau la notarul public, si cind vroiau sa se jigneasca sau sa se injoseasca nu dadeau interviu la Newsweek sau People Magazin, ci scuipau pe cel pe care-l injoseau si palmuiau cu dosul palmei pe cel pe care il dispretuiau. Si cum majoritatea oamenilor se folosesc de mina dreapta – lovitul cu dosul palmei cade pe obrazul drept al celui palmuit. Asadar, versetul acela nu intentiona sa ne spuna noua, urmasilor Lui Christos sa stam ca niste momii cind sintem luati la bataie…ci sa rabdam cind cineva ne jigneste si ne injoseste in vreun fel - si intelesul acelui verset pare deja cu totul altul.
     Si acuma, fiindca majoritatea sintem maturi si avem deja astfel de experiente – de a fi jigniti ( unii chiar din belsug) putem sa ne uitam in urma si sa tragem concluzia onesta ca -orideciteori am “palmuit” inapoi pe cineva, am procedat la fel ca si persoana care ne-a jignit, raspunzind cu aceeasi moneda si ne-am complacut intr-o situatie fara sfirsit si uneori si fara iesire. Domnul Isus cind a fost invinuit - n-a deschis gura desi a fost nevinovat. Cu cit mai usor ne va fi noua sa tacem si sa rabdam unele jigniri( mai ales ca de unele lucruri am putea chiar sa fim vinovati) ...Si chiar daca nu sintem vinovati, cind te bagi intr-o cearta este imposibil sa nu iesi de acolo tot atit de "bine aranjat" cit persoana care a inceput schimbul de vorbe si de jigniri. Mi-a dat de gindit treaba asta, mai ales ca din fire sint iute si-mi sare usor mustarul…
     A trebuit sa admit insa privind la vechile mele experiente ca am pierdut ori de cite ori am avut dreptate- atunci cind m-am antrenat in acest josnic schimb de “palme” cu cineva- si tot asa trebuie sa recunosc ca uneori chiar vinovata fiind am iesit mai bine cind am primit rabdatoare palmele, am intors obrazul si mi-am vazut de drum. Uneori poti chiar sa pui carbuni aprinsi in capul celui care te ataca in felul asta.
     Cind la acest lucru se mai adauga si faptul ca trebuie sa-i iubim si pe vrajmasii nostri...si ca asta este o porunca - raminem fara raspuns si fara aparare. Asta este comportamentul unui copil al Domnului - si recunosc ca cel mai adesea am calcat cu stingul in loc sa intorc si partea stinga. Domnul sa ne intelepteasca sa stim cum sa ne purtam- nu- nu pentru binele altora (desi si pentru ei) cit pentru binele nostru.
.................
Vreau sa adaug ceva pentru Tusa Marta. Ea stie ca de obicei scriu ori din durere ori din frustrare, ori din...ok...si din dragoste. Acuma scriu doar din...auzite, si din experiente mai vechi. Ea se ingrijoreaza ori de cite ori scriu ceva care sa indice ca trec prin vreo situatie mai dificila. De aceea trebuie sa-i spun ca sint perfect... imperfecta; ca traiesc in pace intr-o lume unde nu mai este pace...si asa mai departe. Sub aripa Lui ocrotitoare nu ma poate ajunge nimic si nimeni... Am bucurie ca fintina... si o pace ca un fluviu...

6 comments:

Oana said...

Cum o fi pacea ca un fluviu?.... m-ai făcut să mă întreb.
Te îmbrăţişez, Rodică...

Rodica Botan said...

Ma bucur ca ai intrebat. O pace ca un fluviu este o pace care curge si nu se mai termina...si se revarsa citeodata peste maluri..si inunda pe unde trece alteori. Dar fiindca fluviul este de pace...inundatiile nu fac nici un rau...

Marta said...

Permite-mi sa-ti spun o intimplare adevarata:Ilie Potinteu era un crestin mai greu de asimilat dar cu o logica buna. In una din zile sa certat cu vecinul lui pentru o palma de pamint ,un sant dele un izvor. A folosit vorbe grele si fara dradoste. Inainte de a se insera ii spune sotiei luiReghina,:fa draga niste placinte sa ma duc la vecinul meu pina nu apune soarele,sa-mi cer iertare. Zis si facut. A evitat asa un scandal si un proces.Mai mult vecinul lui ia devenit cel mai iubit prieten. A intors oare si celalalt obraz ?

Anonymous said...

Si pacea ca o mare ?

Rodica Botan said...

A implinit o porunca Tusa Marta. Sa ne iubim aproapele. Si stii cum e dragostea...nu totdeauna are si ratiune...
:)

Rodica Botan said...

Anonimule...Iubirea este ca o mare, nu-i asa? Si fluviul se varsa in mare, iar pacea se varsa in iubire. Ce pkaneta binecuvintata atunci...cu astfel de ape...