27 October 2010

NU VREAU SA IMBATRINESC FIECUM...VREAU SA IMBATRINESC FRUMOS...


Sint asa de batrina ca toate prietenele mele care au ajuns in rai o sa creada ca am fost repartizata ...dincolo...

Toti sintem diferiti…diferite. Sint lucruri care ne plac si lucruri care ne plac mai putin. Unele lucruri le invatam de nevoie, ca sint absolut necesare pentru ca sa traim - iar altele de placere. Toti mincam, ne imbracam, trebuie sa locuim undeva - deci lucrurile necesare trebuie sa le facem, vrem - nu vrem.

Una dintre treburile pe care nu le vrem - dar se intimpla oricum si fara vrerea noastra este ca imbatrinim. Pe vremea cind eram adolescenta mi se parea ca cei trecuti de 30 de ani erau oameni batrini. Pe vremea aia insa zilele erau lungi…si anii se scurgeau alene. Craciunul era mult asteptat…si primaverile veneau si ele tare rar. Sa nu mai vorbesc de vacante. Tare greu se misca timpul. Iar cind erai in vacanta uitai complect ca mai exista scoala…

Nu stiu ce s-a intimplat cu masina timpului ca acuma de o vreme accelereaza intr-un ritm aproape dusman. Am constatat ca nu exista iesire din situatia asta. Toti am intrat in viata si ne indreptam grabit catre iesire... Odata ce am stabilit acest lucru, mi-a ramas sa ma gindesc cum sa trec prin perioada asta cit mai gratios. Pe vremuri auzisem ceva de genul ca o femeie tinara in prima perioada a vietii este frumoasa…apoi devine interesanta si inteligenta, ca in cele din urma sa fie o doamna distinsa. Dar cum?

Vezi atitea produse care iti promit o fata tinara de 20 de ani (cind esti de 55), fara riduri, fara pete…un corp cu o silueta de clepsidra…O dieta potrivita…exercitii pe tot felul de echipamente care mai de care mai scumpe, juice din toate fructele posibile pentru antioxidanti…ce mai...o reteta luata parca din povestea "tinerete fara batrinete si viata fara de moarte". Chiar asa…

Eu vreau sa stiu cum poti sa imbatrinesti insa cu gratie…Ca in ciuda exercitiului, a dietei si alte crème si vopseli, vine vremea cind…stilpii tremura si lumina se stinge si parul se albeste si cheful de viata dispare. Ca se intimpla stiu…sau am inceput sa realizez schimbarile. Ok…scutiti-ma de complimente si fraze banale in care sa-mi spuneti ca e prea devreme sa ma pling…Vreau sa stiu cum sa trec prin perioada asta cu demnitate - si atita tot. Ce sa mai lungim vorba. Primesc orice sugestii si am sa le adaug la o lista pe care o s-o fac la acest articol…Sa repet intrebarea…

Vreau sa stiu cum poate o crestina sau un crestin sa imbatrineasca in mod gratios. In asa fel incit atunci cind ni se pomeneste numele sa se spuna linga el…uite un domn…sau o doamna distinsa; un copil al Lui Dumnezeu care stie sa imbatrineasca frumos...

4 comments:

Andrei Răduţu said...

Banuiesc ca prin a fi el/ea insusi si fiind fericit/a alaturi de familie, pasiuni si credinta:)...o zi buna:)

Rodica Botan said...

Rappa ru'...tine-o tot asa...ca-i un inceput bun...
:)

Marta said...

Daruind multa dragoste, deci traind frumos ca in timpul zilei .Un om iubit nu e nici odata batrin,Marta

Oana said...

Îţi spuneam mai demult că şi eu am primit urarea asta: "să îmbătrânesc frumos!" Una din cele mai îndrăgite urări, e drept şi datorită celui ce mi-a urat asta...

Nu ştiu ce înseamnă "a îmbătrâni frumos". Dar mă pot gândi la un singur lucru: să nu te acreşti la vorbă, la gând sau la inimă!

Dar asta e valabil pentru oricine. Şi pentru orice vârstă... Cum prea bine ştim.
Te îmbrăţişează aşadar,
o tânără deja îmbătrânită...urât!