De obicei…cam stiti pe unde ma aflu ( pe scara intre bine si rau) pentruca prin natura mea sint mai transparenta decit as vrea sa fiu uneori. Am avut citeva saptamini grele. Stiu…stiu ca nu sint singura in lupta asta continua cu necunoscutul. Citeodata umbrele care se lasa deasupra noastra sint gigantice…norii negrii sint tare furiosi si sint momente cind pare ca lumina si seninul au disparut pentru totdeauna.
Motivele sint multe…si nu conteaza cum si din ce parte sintem loviti, rezultatul este suferinta. N-ar avea rost sa ma tinguiesc din nou- dar simt nevoia sa va spun ca "norul nu este vesnic"…si ca in urma invinge totusi soarele. Parca astazi pot sa spun ca pe toate domeniile vietii am reusit in ultimele 24 de ore sa respir un pic …Nadejdea noastra nu moare niciodata. Ea este mereu in fata noastra dar de cele mai multe ori umblam cu capul in jos uitindu-ne la bocancii care se ingreuiaza cu fiecare pas ce-l facem galopind prin noroaiele acestei lumi.
Astazi (10-14-2010) am avut la office un party pentru un coleg care iasa la pensie dupa 40 de ani de munca la companie.O vreme a ezitat nestiind ce sa faca…sa mai stea…sa mai plece?! Eu am numai 25 de ani cu compania…asa ca doar visez la pensie…Am sa pun citeva poze pe care le-am facut. Am avut o masa impreuna la prinz; si noi toti colegii lui i-am dat un cadou…apoi am luat cuvintul pe rind si ne-am amintit de clipele placute sau hazlii din trecerea anilor. In cele din urma a fost rindul lui sa ne spuna cite ceva.
La sfirsit a avut si citeva cadouri pentru 3 din colegii lui. Pentru Macky, a carui leader era, pentru Steve, care este brainiacul grupei mele ( are o memorie fotografica si poate sa descurce cele mai incilcite situatii si probleme de programe in computer) si…sa nu-mi vina sa cred…a avut ceva si pentru mine. Am primit doua carti vechi…foarte vechi…una tiparita in anul 1891, si cealalta tot cam pe-atunci. Cartile sint semnificative: una este o carte de muzica –stiind ca am ceva inclinatii muzicale, iar cealalta
este o carte de poeme crestine…o carticica atit de frumoasa la privit…cu desene in culori nemaipomenit de vesele si scrisul este in cerneala aurita. Cind mi-a dat a doua carte a spus citeva cuvinte care mi-au mers drept la inima. Un compliment care sta bine in rezumeul oricarui credincios. Mi-a facut bine sa-l aud …
Acuma…trebuie sa stiti ca imi petrec mai mult din viata la lucru decit acasa. Am mai multe ciocniri cu oamenii la lucru decit am oriunde altundeva. Se ivesc situatii dificile si eu nu sint o persoana calma…ci dimpotriva- una patimasa. Sint tot atit de aproape de perfectiune cit este polul N de polul S. Singurul lucru care l-am facut totdeauna a fost sa incerc sa fac pace si sa iubesc oamenii. Ma supar si imi trece si incep de la inceput…si ma straduiesc- cam atita pot spune despre succesul meu in viata de credinta- o continua straduinta.
Si acum pozele…si o dorinta sincera…sa reusim sa traim in asa fel incit Tatal Ceresc sa fie multumit de noi. Si nu-I o treaba asa usoara…dar nici imposibila – daca ne straduim un pic mai mult
No comments:
Post a Comment