28 January 2010

INTREBARI SI RASPUNSURI...

Am raspuns la niste intrebari puse pe blogul fratelui Marius Cruceru. Linkul e mai jos. Si m-am gindit ca poate v-ar fi si voua de folos sa va puneti aceste intrebari.
http://mariuscruceru.ro/2010/01/28/intrebarile-unui-om-care-se-considera-pe-sine-prost-proverbial/

Ok…eu am luat intrebarile ca o tema…si mi-am facut-o cum am stiut mai bine cautind raspunsurile adinc in intelegerea ce o am si cautind pe la radacina problemelor ce ma consuma zilnic…
…………
-Care este atitudinea şi/sau obiceiul care produce cel mai mare impact pozitiv în modul în care te conduci pe tine însuţi?

Am invatat ca exista consecinte. Le-am trait...le-am durut...le-am tinut minte. Ma gindesc la consecinte oridecite ori sint gata sa am o anumita atitudine (si nu rareori imi schimb atitudinea din mers...de teama consecintelor...)
Deci aici ar fi cercetarea...
........................
-Care este atitudinea şi/sau obiceiul care produce cel mai mare impact pozitiv în relaţia ta cu Dumnezeu?

Ascultarea cuvintului...Ascult cu convingerea ca absolut totul mi-e adresat mie (si ustura uneori...si mi-e rusine citeodata dar ma bucur ca Domnul inca imi vorbeste chiar daca ma mustra). In urma ascultarii trebuie sa iau hotariri , sa fac ajustari...Nu-i deloc usor. Nu-s premianta!

Deci ar fi ascultarea Cuvintului si decizii...
.....................
-Care este atitudinea şi/sau obiceiul care produce cel mai mare impact pozitiv în relaţia ta cu soţia?
La capitolul asta – corigenta, repetenta...am abandonat...
............................
-Care este atitudinea şi/sau obiceiul care produce cel mai mare impact pozitiv în relaţia ta cu copiii?

In trecut am crezut ca eu pot face o mare diferenta in viata lor: vorbind, educind, insistind...O vreme am fost in control. Vremea aia a trecut. Am inteles ca numai Dumnezeu poate schimba :viata , caracterul, situatiile. Raspunsul ar fi...Post si rugaciune - ca si Iov.
...................
-Care este atitudinea şi/sau obiceiul care produce cel mai mare impact pozitiv financiar pentru tine?

Finantele in cazul meu au depins intotdeauna de raspunsul la doua intrebari:vreau sau am nevoie? In trecut am vrut. Inca mai platesc. Acuma am invatat sa fac diferenta . Cheltui daca trebuie. Mare diferenta...

Am mai invatat ca Dumnezeu isi tine banii de piine pentru cei saraci in buzunarele copiilor lui. Mare responsabilitate. Si interesant lucru se intimpla...Am bagat de seama ca am mai mult cind impart cu altii si mai putin cind sint egoista. Imi amintesc mereu vorbele care i s-au spus imparatesei Estera...si le-am modificat sa-mi sune mie..."Poate pentru o vreme ca asta ai ajuns Rodica ...in America. Citeodata raspund...
..................
-Care este atitudinea şi/sau obiceiul care produce cel mai mare impact pozitiv în dezvoltarea ta personală?

Am bagat de seama ca daca numai invat Cuvintul si nu-l si traiesc…nu suna bine harfa laudei mele…suna fals. Am mai observat ca se poate juca usor un rol oarecare…chiar si ala de credincios sau credincioasa…dar ceea ce ma munceste acuma este gindul ca nu eu trebuie sa traiesc ci El in mine…si cind am sa reusesc sa dau afara tot ce-i al meu si sa-L las pe El sa stapineasca acolo in inima, daca nu ma ia la El imediat, am sa va spun atunci cum sta cu dezvoltarea si impactul si celelalte… Pina atunci…”o lupta-i viata…deci te lupta”

2 comments:

Anonymous said...

Cata sinceritate si transparenta...cred ca e inspaimantator cateodata sa iti citesti propriile raspunsuri...retraind durerea, ca si cum ceea ce ai indurat deja nu a fost suficient.(ma refer la "corijenta, repetenta"...si ma gandesc la mine - desi am doar 24 de ani am dat faliment deja la capitolul asta, din prea multa incredintare ca EU pot tine lucrurile sub control) Acum, astept o a doua sansa...
V-am dat dreptate citind afirmatia despre banii de paine ai saracilor...invat si eu incet ca intr-adevar asa este!

Imi place sinceritatea dumneavoastra dezarmanta...cred ca voi face si eu exercitiul, macar pentru mine...daca nu pentru ochii celorlalti.

Un zambet!

Rodica Botan said...

...cred ca ne este mai greu noua insine sa acceptam cine sintem in realitate decit celorlalti. Dar odata ce o faci simti asa o usurare...

Traim mereu cu stresul creat de propriile pretentii ca sintem altceva...altcumva. Si ii obligam si pe cei din jur sa joace piesa...
Mi se pare asa un lucru pe dos faptul ca adevarul ne socheaza...ca si cind nu l-am cunoaste si poate ceilalti care ne vorbesc pe la spate il stiu chiar mai bine decit noi; si totusi cu totii insistam sa prezentam o alta coperta...

Mul;tumesc pentru gindurile tale. Poate ai sa te miri de ce iti spun; am un respect si pretuire pentru toate cazaturile, falimentele, insuccesele din viata mea. N-as fi cine sint astazi fara ele...si-mi place cine sint acum mai mult decit cine am fost inainte; am inteles multe lucruri pe care nu le-as fi inteles, am invatat multe lucruri pe care nu le puteam invata altfel, am o alta perspectiva pe care nu as fi avut-o daca n-as fi fost pe unde am fost si am dobindit intelegere pentru oamenii pe linga care as fi trecut ca acceleratul fara sa opreasca inainte vreme. Toate lucrurile...lucreaza...dar numai pentru cei ce se incred in El. Pina si greselile nboastre devin ceva pretios cind le dam Domnului , cind El ne iarta si apoi ne binecuvinteaza. Vezi povestea fiului risipitor...

Fetita draga...cu tine as tot vorbi...

my e-mail address :
botanrodica@gmail.com