CINE DA-LUI ISI DA! CINE FACE - LUI ISI FACE!!!

Am primit azi dimineata un e-mail de la o prietena din lumea noastra virtuala de aici,Carmen Bogdan din Bucuresti. Am citit rindurile ei cu multa placere. Si pina la ultimele rinduri, nu am fost sigura ca-mi erau adresate mie. Ce binecuvintare insa...noi toti avem nevoie sa fim incurajati. Sarbatorile mai totdeauna aduc cu ele virusul dezamagirii si al singuratatii. Avem asa niste asteptari inalte si daca nu se realizeaza ne simtim neimpliniti. Dar cuvintele lui Carmen, mi-au dat parca aripi.

Iti multumesc draga Carmen si Dumnezeu sa-ti rezolve toate problemele. Noi pasim de fapt in planul Lui...daca sintem in Voia Lui...asa ca parerile altora si chiar parerile noastre citeodata n-au nici o greutate.
Iata scrisoarea...
.....................

Draga mea,
Am citit undeva o interesanta interpretare despre spalarea picioarelor. Un frate spunea ca de multe ori dupa o zi istovitoare de umblat prin praful lumii acesteia, sau o perioada grea, o incercare, se intampla sa te intalnesti cu un frate si acesta te saluta cu un zambet, sau o sora iti spune cateva cuvinte de incurajare sau pur si simplu te priveste cu drag. In acel moment ceea ce ti se intampla in interiorul tau e ca o revigorare e ca si cum cineva ti-ar spala picioarele obosite de mers si murdarite de praf.
Tot asa am simtit si eu citind ultima ta epistola despre multumire. Multumesc Domnului ca ti-a dat gadurile acestea si El sa te rasplateasca ca le-ai impartasit si altora.
De curand biroul nostru s-a mutat undeva in afara Bucurestiului aproape de fabrica noastra nou construita. Cei din conducerea fabricii nu ne-au creat spatiu intrucat la noi sunt in jur de 60 de delegati care intra si ies din biroul nostru. Asa ca s-a ales varianta unui container izolat cu termopan. La vechea locatie, spatiul era chiar mai mic decat al containarului, geamurile nu se inchideau bine, punctul sanitar era departe si multe altele. Cu toate acestea era foarte aproape de casa mea si a fost o mare binecuvantare pentru mine timp de 4 ani cu toata lipsa de confort. Desi e departe momentan ne-au pus la dispozitie un microbuz care ne ia de la o anumita ora si trece la trei stati de casa mea, asta fiind un lucru bun. Asa ca eu am multumit Domnului si m-am bucurat de partea buna a lucrurilor. E adevarat ca aici sunt altfel de probleme ca fiind departe de oras soferii care fac distributie nu mai reusesc sa onoreze toate comenzile si fiind multe facturi anulate, ca operatoare volumul de lucru a crescut. Dar cu credinta si mizand pe ajutorul Domnului sunt bucuroasa ca mai presus de orice uneltiri ale celui rau pot sa-mi castig existenta pentru mine si familia mea. Acum doua zile a trecut pe la noi directorul fabricii impreuna cu un american reprezentant al patronului - ne-au facut o vizita. Cel de-al doilea ne-a intrebat in engleza cum ne simtim , cum ne-am acomodat. Pentru ca nu s-a tradus si omul astepta un raspuns, m-am trezit raspunzandu-i in engleza ca suntem bine si ne-am acomodat. El si-a cerut scuze ca momentan a trebuit sa recurga la aceasta solutie din cauza lipsei de spatiu, dar ca se va avea in vedere in viitor cu noua constructie ce se va face sa ne mute intr-un birou. Asta a fost toata conversatia dupa care a plecat. Ieri a trecut directrul fabricii si uitandu-se in mod special la mine dar vorbind la general, ne-a reprosat faptul ca pentru ca am spus ca ne e bine ne-am condamnat singure sa ramane in acest containar. Am inlemnit si am simtit ca mi se taie respiratia. Mi-a parut rau ca am vorbit si ca s-a denaturat totul punindu-mi-se in carca o vina care nu era a mea. Dupa plecarea lui, o colega a spus ca am gresit spunand ca suntem multumite ca meritam un birou ca oamenii, ca si cum pana acum am fi avut...Am fost tare apasata si intristata , linistea si pacea mea s-au dus. Apoi dimineata am citit randurile tale si Domnul mi-a adus aminte ca a fi multumit cu ce ti-a dat El de fapt care e la carma tuturor lucrurilor nu e un lucru rau din contra. Pana la urma importante nu sunt neaparat conditiile ci increderea in Domnul Isus si mutumirea sufleteasca. E un loc de munca greu pentru ca memoria e foarte solicitata, atentia trebuie sa fie la maxim, cat despre stres nu pot sa descriu cat e de mare, in plus auntem mai putine decat in urma cu trei ani iar volumul de munca a crescut. Pe deasupra lipsa de unitate si dorinta de afirmare a celor mai tinere scotand in evidenta cat de bune sunt ele in comparatie cu noi e o unealta celui rau de a ne stirbi credinta si rabdarea. Dar pana la urma eu stiu ca "toate lucrurile lucreaza imreuna spre binele celor ce il iubesc pe Dumnezeu", iar aceasta imi da taria de a razbi in continuare. E greu deseori, umilitor, dureros si iti stirbeste increderea in tine, iar ceea ce ramane e numai credinta in Domnul. Uneori mai cazi si plangi , dar slavit sa fie Domnul caci el stie sa ne ridice si atunci zicem si noi impreuna cu Asaf care ascris psalmul 73 :

"1 Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
2 Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!
3 Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi.
4 Intr'adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.
5 N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.
6 Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte.
7 Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima.
8 Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
9 îşi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul.
10 Deaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,
11 şi zice: ,,Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea خinalt?``
12 Aşa sînt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
13 Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mînile în nevinovăţie:
14 căci în fiecare zi sînt lovit, şi în toate dimineţile sînt pedepsit.
15 Dacă aş zice: ,,Vreau să vorbesc ca ei,`` iată că n'aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
16 M'am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi-a fost truda,
17 pînă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.
18 Da, Tu-i pui în locuri alunecoase, şi-i arunci în prăpăd.
19 Cum sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic.
20 Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
21 Cînd mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
22 eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23 Insă eu sînt totdeauna cu Tine, Tu m'ai apucat de mîna dreaptă;
24 mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
25 Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine.
26 Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire.
27 Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sînt necredincioşi.
28 Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Il fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale."

Toate cele bune , te imbratisez cu drag
Carmen