13 September 2008

PE VREMEA CIND UMBLAM PE JOS

Pe vremea cind umblam pe jos,
Carind la plase de-ata tare,
Stateam la cozi, pentru mincare:
Dar traiam si bine si frumos,
Pe vremea cind umblam pe jos...
Si serile tirziu, la stele,
Visam la alte lumi stinghere…
Cintam mai mult, cintam duios,
Munceam din plin , munceam voios
Si-aveam si timp de toate cele…
Pe vremea cind umblam pe jos!

Pe vremea cint taiam butuci
Sa ne-ncalzim, sa facem cina,
Si caram apa cu galeata,
Nu cumparam nimic de gata.
Pe vremea aia , nu de mult,
Stiam sa minuiesc si sapa,
Si il citeam si pe Shakespeare…
Cum de-aveam timp? Acu ma mir,
Dar pe vremea cind umblam pe jos
Totul mi se parea frumos…
Si n-aveam timp de tinguit…
Cum fac acu` de cind m-am pricopsit!

Pe vremea cind purtam sosoni,
Si reparam la pantofi talpa,
Lumea stia stinga de dreapta…
Cirpeam ciorapii la calciie,
Si n-aveam crize de mindrie…
Nu se-ntimpla sa auzim
Ca vre-unul n-are self esteem?!
Batrinii nu mureau stingheri,
Si pentru ciini erau hingheri!
Pe vremea cind purtam galosi,
Aveam respect pentru stramosi!

Si ce-amintiri mi-au mai ramas,
Din vremea cind stateam la bus…
Pe vremea cind mergeam pe jos,
Toamna aveam cartofi de scos,
Si ne ducea pe toti cu scoala,
Si nu-l lua pe unu boala!
Si cind ziceai ca mergi afara,
Nu era vorba de-un banchet,
Cu frigarui, turte, serbet…
Era-n ograda , un loc "maret",
Intre cotete, un alt cotet…
Nu parfumat si deodorat,
Sau primenit si asortat…

Aveam caracterul mai frumos
Pe vremea cind mergeam pe jos…
Si nu eram asa de disperati,
Ca nu sintem bine imbracati...
Cu anii, chiar mai mult de doi…
Ziceam ca hainele sint noi.
Copii ne salutau frumos,
Pe vremea cind umblam pe jos,
Si nu parea de loc pe dos,
Ca baietii sa dea sapca jos;
Sau sa se scoale in picioare,
Si sa dea locul! Era o onoare!
Acu, insa ne-am pricopsit,
Cum nici nu-i, bine de vorbit!
Si ce concept total pe dos,
E ala sa umblam pe jos?!
Intepeniti si ruginiti,
Incovoiati si pricajiti,
Slujim la domni fara suflare;
Si construim mereu hambare…
……………………………….
Azi mi-a ramas un gind frumos...
Pe vremea cind mergeam pe jos,
Eram la timp la adunare!

20 comments:

Anonymous said...

Mergeti in China, mai gasiti franturi din regimul odios.

Rodica Botan said...

De ce esti rau, acuma...o sa treaca si la tine anii, si intr-o zi ai sa-ti aduci aminte de anii tineretii cu aceasi nostalgie.

Daca chiar vrei sa sti, mi-am riscat pielea cind am trimis la ceausescu buletinul meu si al intregii mele familii spunindu-i ca nu le mai vrem , si ca iubesc Romania dar detest regimul...

N-a fost prea intelept din partea mea...puteam sa o sfirsesc undeva la racoare...

In alta ordine de idei...mi-a placut articolul tau despre miere. Tatal meu si fratele meu au citeva mii de stupi. In California stuparitul se face nu pentru miere ci pentru polenizare. Cumnata mea insa vinde miere pe E-bay...vezi Abigail Farm.

Iti doresc un weekend placut.

Anonymous said...

Fiecare cu anii lui. Fiecare cu amintirile proprii. E normal sa va amintiti cu placere de odiosul regim deoarece nu ati rezistat pana la sfarsitul lui in Romania. Cei de aici nu sunt de aceeasi parere. Intrebati preotii si intelectualii supravietuitori daca isi amintesc cu placere de coada la paine etc.

Rodica Botan said...

Ai dreptate...nu am stat pina la sfirsit. N-ai fi stat nici tu daca ti s-ar fi oferit ocazia. Bunicii mele unul din lingaii regimului, i-a furat pensia pe care o luase la moartea in mina de carbune a bunicului meu pentru mai bine de 20 de ani...pina cind tatal meu care fusese mic cind ii murise tata, a ajuns om matur si in posibilitatea de a merge si cerceta...

Si eu am stat la cozi...
Dar pe linga existenta de afara, era un om tinar si plin de sperante de care-mi amintesc. Astazi am mai mult decit am nevoe...si mi-e dor de exuberanta acelor ani tineri...de oamenii si prietenii pe care i-am avut atunci...

Cu timpul ai sa imbatrinesti si tu...si ai sa te schimbi. Poate virsta te va mai indulcii...in special cind o sa ai copii...si ai sa te apleci sa le zimbesti cind dorm; apoi ai sa ai nepoti...cum am eu...si ai sa te schimbi in ani. Probabil ai sa-ti amintesti cu regret unele lucruri pe care le faci sau spui astazi...
Ca asa e mintea noastra...O sa uiti fazele care nu-ti plac, pentruca mintea le va ascunde de tine...si eu am uitata. Memoria e selectiva, alege doar ce-i place individului...

Aduna-ti amintiri frumoase. Cu trecerea timpului ele fac bune companii...

Rodica Botan said...

Si inca un lucru...saracia si nevoile au crescut caractere mai bune decit reuaeste sa creasca bunastarea. Asta vrea sa spuna poezia mea...nu sa elogieze "epoca de aur" a unui criminal...astra in caz ca cineva ar mai avea dubii.
Rodica

Anonymous said...

E bine ca mai ai amintiri frumoase la care sa te intorci. Eu privesc numai tristete in urma.... Dar mi-a placut poezia :)

Anonymous said...

CU tristete - correctare

Rodica Botan said...

...am scris niste versuri in care sentimentele mele precise erau..."imi place si durerea, ca daca n-ar fi ea, as fi ca mort..."

...ca sa supravietuiesti , citeodata, e bine sa te joci de-a ascunsa cu unele amintiri, ca apoi sa uiti sa le mai cauti...

Anonymous said...

Mi-a placut poezia, nu regret timurile de atunci insa asa cum spuneti in poezie totul parca era mai frumos.Felicitari pt. poezie, intr-adevar acele timpuri au format alte caractere.Incheierea este extraordinara, lucram pt. altii ca sa-si faca hambare.

Rodica Botan said...
This comment has been removed by the author.
Rodica Botan said...

Multumesc pentru mesaj...si ma bucur ca nu a fost inca o critica; nu am intentionat sa elogiez "epoca de aur" a comunismului......ci faptul ca in acele circumstante oamenii aveau mai mult caracter (unii cel putin...aia saraci si flaminzi), si faptul ca visam si traiam frumos intr-o lume uritaVedeti si voi acuma ca democratia nu garanteaza neaparat o lume perfecta. Amintirile mele sint legate de omul de atunci, si nu de situatia politica. Multumesc pentru vizita facuta...God bless you.

Cornel said...

Buna ziua Rodica.
Am ajuns aici pe blog cautand aceste versuri...
Mi se pare nedrept sa le primesc ca..."autor necunoscut".
Mi-au placut foarte mult versurile si as vrea sa-ti trimit pps-ul primit de la un prieten, dar nu stiu cum sa ti-l trimit... n-am gasit nicio adresa de email, asa ca ti-am scris aici.

Rodica Botan said...

Buna sa-ti fie inima Cornel...am vazut si eu un pps...si mi-a crescut tensiunea. Daca macar nu ar fi ciuntit-o...
iata adresa mea botanrodica@gmail.com
Numai bine...

Anonymous said...

Si aceasta minunata poezie o citesc pentru a doua oara...sa nu uitam si sa fim multumitori...
Carmen

Mihai said...

Frumoasa poezia ! Felicitari !

any mary apostu said...

SUPER POEZIA SI CAT ADEVAR ESTE IN EA...SI CE TARE MI-E DOR DE ACELE VREMURI....ZICA ORICINE CE O VREA .....FELICITARI ,NE-A UNS LA SUFLET.

Rodica Botan said...

Ma bucur Any...

Petronela said...

Bine v-am gasit...si eu am ajuns aici cautand poezia care este minunata....m-a uns la suflet....si m-am regasit in aceste versuri....Eu povestesc mereu copilelor mele amintiri din copilaria mea ,fara rusine ,face parte din viata noastra si din istoria noastra .E inutil sa negam ,daca memoria inca ne ajuta sa ne amintim...
Inca o data,felicitari pentru aceste versuri minunate si numai bine va doresc !

Petronela said...

Bine v-am gasit...si eu am ajuns aici cautand poezia care este minunata....m-a uns la suflet....si m-am regasit in aceste versuri....Eu povestesc mereu copilelor mele amintiri din copilaria mea ,fara rusine ,face parte din viata noastra si din istoria noastra .E inutil sa negam ,daca memoria inca ne ajuta sa ne amintim...
Inca o data,felicitari pentru aceste versuri minunate si numai bine va doresc !

Rodica Botan said...

Bine ai venit Petronela...data viitoare nu m-as supara daca ai aduce si citeva prajiturele...mi-a lasat gura apa vizitind blogul tau...