A fost o vreme…si s-a dus, ca pasarea in zbor;
Cind eram si eu tare destept si atotstiutor!
O vreme cind vorbeam ca un conferentiar,
Atunci stiam de toate…azi…nu mai am habar!
Pe vremea aia, ma credeam si sfint - un puritan!
Curat, inocent, dulce... ca un copil de-un an…
Si mai credeam ca toate vor fi asa pe veci…
Viata parea un fagure…azi seaman-a ghiveci!
Pe vremea aia, ma luptam cu valuri in ocean;
(Astazi prefer apa calduta turnata in lighean…)
In vremurile alea nu exista destept mai mare…
A trebuit sa capat citeva suturi pe la partile dorsale,
Sa-nvat ceva respect, discernamint si sa dezvolt rabdare...
Ce paguba de timp…si-apoi de partea mea...cita eroare!!!
Asta a fost povestea mea …pe vremea cind eram destept;
Frumos ca Fat Frumos si tare ca un brad si pe deasupra... drept!
Incet am dat de rostul vietii si mi-am infipt calciiele-n pamint…
De-atuci incoace nu mai stiu nimic…asta-i tristul deznodamint!
Am dat numa` acuma de alt bucluc si alta amarala...
Copii nostrii, saracii trec prin aceeasi , trista, pribegeala.
Se nasc foc de destepti…de o inteligenta colosala!
Numa` ma tem sa nu sfirseasca si ei cu o concluzie brutala...
Si le luceste mintea mai ales in anii de liceu... la culme;
Cind cei batrini sint depasiti…si-ajung doar subiect de glume…
Copii nostrii parca sint chiar mult mai destepti ca noi
Si sint mult mai precoce, avizi dupa stiinte noi…
Tehnologia ce-o stiu ei…cu mult ne depaseste…
Si cum unul mai in virsta are vreo parere…cum greseste!
Acuma, ca nu mai sint atit de atotstiutor…stau ca lovit…
Solutie la problema asta importanta inca n-am gasit…
Si stau si-astept…poate un prunc nascut de-o zi sau doua,
S-a indura sa ne deslege creierul si mintea-un pic si noua...
No comments:
Post a Comment