25 July 2013

TRECIND PRIN IOPE...(JAFFA)



Povestea mea despre Israel (vazut de mine prin ochii si intelegerea mea), continua. Ma duc inapoi si ma uit la poze si nu prea iau lucrurile in ordinea desfasurata ci asa cum imi vine inspiratia sau cum sint purtata de vreun gind anume care ma copleseste pe moment. Asa ca …imi continui povestea.
     Prima halta pe pamintul Israelului a fost Tel Aviv. Se spune ca evreii vin la Tel Aviv sa se distreze si apoi merg la Zidul Plingerii la Ierusalim sa plinga si sa  se roage. Si cred ca este adevarat - dupa cite am vazut acolo. Atmosfera din Tel Aviv este atmosfera “usoara” din statiunile noastre cam de peste tot in lumea mare. Una dintre cladirile mari ( nu stiu daca este hotel sau apartamente de locuit),  are fatada colorata intr-un urias curcubeu- in mod ostentativ parca…taman in mijlocul orasului. Parca orasul vrea sa-si strige pacatul in gura mare dar nu ca sa se pocaiasca ci sa se faleasca cu el - si parca aceste culori care cindva reprezentau o promisiune minunata a lui Dumnezeu pentru omenire, poarta in ele o condamnare, un blestem cu care oamenii zilelor noastre se falesc.
     De la hotelul nostru din Tel Aviv treceam strada si o luam pe marginea Mediteranei pe jos pina la Iope ( Jaffa de astazi). Cred ca ne lua aproximativ o ora,  mergind alene si racorindu-ne picioarele in apa calduta si placuta a marii.
     Acolo, in Iope,  am descoperit citeva puncte importante pentru noi credinciosii. Am sa va citesc ce scrie pe una din plancardele pe care le-am fotografiat cu scopul sa o traduc pe blog…
“Vechiul oras Iope. Multe traditii crestine ne spun ca aceasta este casa in care a trait Simon Tabacarul – casa in care l-a gazduit pe Apostolul Petru. Aici Petru a inviat pe Tabita din morti si tot aici a avut viziunea aceea in care i s-a spus sa manince si din animalele care erau considerate spurcate de catre evrei dupa traditia lor. Cind Apostolul a refuzat, a auzit o voce care i-a spus ca “Ce Dumnezeu considera curat” el sa nu considere spurcat.( Fapte 10:15) Petru a interpretat viziunea aceasta ca o permisiune divina care ii dadea voie sa treaca peste legea evraica si sa predice Evanghelia atit la evrei cit si la neamuri.
     Acesta a fost momentul istoric in care crestinismul s-a schimbat din ceea ce era considerat “esoteric”- o secta strict evreica la o religie care sa se poata extinde in intreaga lume .”

     Acuma…despre Iope…Este un locsor atit de dragut, cu o clima nemaipomenit de frumoasa. Am cules o multime de scoici de pe plaja si le-am adus acasa. Am pus scoicile intr-un blid de ceramica cu o luminare la mijloc si o tin pe masa din bucatarie deocamdata. Nisipul este atit de fin …parca-ti mingiie talpile cind calci pe el…apa calduta…Pe margine cite o taraba micuta unde poti sa cumperi un pahar de juice care a fost stors din fructe chiar in fata ta…Copiii mei au zis ca ei inteleg de ce n-a vrut Iona sa plece din Iope la Ninive sa le spuna sa se pocaiasca ca nici lor nu le-a venit sa mai plece de acolo. Adevarul este ca daca Iona ar veni inapoi, n-ar mai trebui sa plece nicaieri sa cheme oamenii la pocainta ci doar sa se plimbe pe malul Mediteranei intre Tel Aviv si Iope(Jaffa) sa-si spuna strigarea. Am intilnit un grup de credinciosi care faceau acest lucru- erau credinciosi de toate nationalitatile si cintau in evreieste.
     Intorcindu-ma insa la Iona…Nu stiu daca oamenii de astazi ar face ce au facut ninivenii, care au ascultat, au inteles pericolul ce-i astepta si s-au pocait…Vedeti dumneavoastra – noi sintem mai civilizati astazi, intelegem fenomenele naturii, avem cunostiinte in toate domeniile si nu ne sperie orice si nu ne convinge oricine…
    Si apoi sa fim seriosi… in ziua de azi …nu se mai poarta nici sac si cenusa…







1 comment:

corina said...

Suntem departe si pe nicaieri...
Mantuirea nici nu stiu daca o zarim...iar noi,...noi,...suntem spulberati din toate partile.Totusi sa ne unim sa nu ni se stinga scanteia...