Unul dintre sfaturile cele mai intelepte ale Bibliei este…“ sa nu va socotiti singuri intelepti” Romani 12:16 (partea finala a versetului). Acceptam usor fraza, ca doar face sens si sintem noi modesti din fire…dar cind vine vremea sa punem in aplicare, adica sa nu ne incredem in propria intelepciune…e dezastru. Ca si orbii aia care au fost pusi sa pipaie fiecare o bucatica din marele elefant si sa descrie ce anume au atins, asa sintem si noi in cunoasterea oricarui lucru. Ca “stim” doar partial - ca nu avem cum sa cuprindem cu privirea si simturile si intelegerea noastra mai mult decit particica ce ne sta in fata, dar…ne grabim bazati pe aceste informatii sarace sa tragem concluzii generale. Uneori asta este fatal...
Nu degeaba “intelepciunea vine de la Domnul care a facut cerurile si pamintul”. El stie toate detaliile pentru ca El le-a creat. El vede TOTUL pentru ca El a creat TOTUL, si nimic, dar absolut nimic nu ii este ascuns, nici chiar inima omului despre care tot Biblia spune ca este neinchipuit de rea… Cum o sa contrazicem un asemenea adevar cind cunoastem relitatea din inima noastra… egoismul ce-i acolo, lacomia, gelozia, tulburarea si nemultumirea… sa mai spun mai departe?
Asa ca… (si ma gindesc doar la mine, ca nu stiu precis cum ginditi voi)…desi suna bine sa nu te socotesti singur intelept, adesea realitatea de zi cu zi este alta. Cite prostii toate nu le-am facut ca ne-am bazat pe propria judecata si discernamint si n-am luat de buna invatatura Bibliei? Romanii zic…“da-mi Doamne intelepciunea romanului de pe urma” …Pentru ca nu ne lasam pina nu experimentam pe propria piele. Nu vrem sa invatam din surse sigure si sa ocolim dezastrul . Uitindu-ma in urma mea ma gindesc adesea cite lucruri n-as face diferit acuma cind am gustat din rodul amar al propriilor mele alegeri…
Dar…unele greseli se pot recupera. Cu unele consecinte putem trai. Exista insa decizii eterne. Tot ce apartine de trup se consuma aici. Ne luam pedeapsa si suferim dar la mormint se termina totul. Sufletul insa este nemuritor. Alegerile facute acum si aici vor fi permanente. Sint atitea necunoscute in ecuatia sufletului nostru… de ce le ignoram? Unii oameni refuza sa-L cunoasca pe Christos – refuza fara nici un motiv. Ca si cum, daca ei refuza sa creada in eternitate, ea nu exista… Nu pot sa vada sufletul deci… daca nu-l vad si nu-l pot pipai, sufletul nu exista. Dar nici electricitatea nu poate sa fie vazuta… si ia incearca sa ignori existenta ei…
N-aveam un final pentru cele scrise mai sus, dar in drum spre casa astazi, am auzit o fraza care a venit exact la momentul potrivit, in loc de concluzie la tot ce am scris. Si anume... “noi facem alegerile in viata ...ca mai apoi aceste alegeri sa ne faca ele pe noi...” sa ne transforme si sa ne modifice. Ca sa facem alegeri potrivite, ne trebuie intelepciune. Iar frica de Domnul este doar inceputul acestei intelepciuni...
No comments:
Post a Comment