ALTE LECTII DE ISTORIE...

    

     Unde ajungi cind pleci in calatorie cu o profesoara de istorie? La muzeu, bineinteles...British Museum astazi. Cum Claudia preda istoria religiilor cam tot ce am ales sa vedem astazi a fost in legatura cu subiectele  ce le preda ea in clasa - si eu...pai eu am incercat cit am putut sa tin pasul cu ...entuziasmul ei. Cind dai de pilda de documente sau obiecte vechi de 4000 de ani cum a fost un fel de cutie cu aspecte din viata orasului Ur - locul de origine a lui Avraam...ramii asa...cu rasuflarea taiata.
     Si iara am vazut o multime de morti de data asta imbalsamati stind cuminti de veacuri si asteptind ceva...Oare ce?
      Egiptenii ca si alte popoare puneau un pret deosebit pe ceremonia de inmormintare. Isi puneau in morminte tot felul de obiecte pe care credeau ei ca le vor folosi dupa moarte. Ba mai mult adaugau niste sculpturi mici - de cele mai multe ori din ceramica, care purtau pe ele vopsite anumite reprezentatii a unor unelte de munca agricola. Ei credeau ca in viata viitoare va trebui sa se ocupe de agricultura si ca aceste mici statuete vor pride viata si o sa faca treaba in locul lor. Mie mi-ar place sa am citeva asemenea ajutoare acuma si aici...dar nici pomeneala de ajutor . Iar dupa moarte stiu unde ma duc si acolo nu-i nici un fel de oboseala...
      Si din nou istoria ne invata ca oamenii au cautat de-alungul veacurilor dupa ceva... Ca oamenii au sperat dupa o viata dincolo de moarte. Ce posibilitate nemaipomenita avem noi, oamenii acestui secol sa putem sa ne uitam in urma la greselile de gindire ale tuturor generatiilor de pe pamint...sa intelegem mai mult si mai bine decit ei - sa avem suficiente informatii ca sa putem distinge erorile facute de gindirea omeneasca dealungul veacurilor...
      Au crezut oamenii de-alungul istoriei in atitea comedii de ramii cu gura cascata. Asa am ramas si eu...In timp ce mintea imi mergea tot mai repede incercind sa aleaga si sa puna la pastrare informatiile, doar picioarele au cam dat semne de oboseala. Asa ca am scos cirja ce am tinut-o ascunsa in geanta pina atunci...iar Claudia s-a gindit (ce bine) sa luam si o gustarica. In mijlocul muzeului au un loc placut unde am servit ceva salata si o cafea mica si tare ...sa ne puna din nou pe picioare.
     Si am stat in muzeu pina ne-au dat afara pe la ora 5. Am mai tras o umblare lunga, am mai luat un bus cu etaj, si era cit pe ce sa mergem sa vedem ceva picturi cind in fata Muzeului de Arta am dat de o alta treaba minunata...Royal Opera House avea un spectacol life cu nici mai mult nici mai putin cunoscuta noastra cintareata de opera Angela Gheorghiu... Ba ne-au oferit si niste perne de plastic cu aer pe care sa ne putem aseza si niste sepci...asa ca...ne-am asezat jos (abia am apucat sa ma asez) si am ascultat-o pe Angela...Acuma...e tirziu si miine cine stie ce morti ma mai asteapta sa-i vizitez! Asa ca va zic "noapte buna" din Londra pina mai am ocazia s-o fac...sau poate mai bine as zice "buna dimineata!". Si sfatul meu este...pentru cei care nu cred in viata vesnica sa mai citeasca ceva istorie si sa vada ca preocuparea pentru viata vesnica a existat de cind lumea. Cum puteti sta deci nepasatori? V-as ruga sa cautati dupa Adevar...Adevarul intotdeauna se lasa gasit!