“Cind mi se amara inima, si ma simteam
strapuns in maruntaie, eram prost si fara judecata , ca un dobitoc inaintea Ta.
Insa eu sint intotdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mina dreapta; ma vei
calauzi cu sfatul Tau, apoi ma vei primi in slava. Pe cine altul am eu in cer
afara de Tine?”…
Psalm 73:1-25a
…………….
Toate ne afecteaza…dar absolut tot ce este
in jur. Ce nu ne amaraste inima oare?
Si uneori zilnic…Oare ce? Acuma de pilda vremea de afara ma face sa ma simt
absolut mizerabil. Ce ironie…sa ma afecteze vremea cind as avea o mie de alte
lucruri de care as putea sa ma vaiet. Este 25 Iunie si afara cerul este inorat
…niste nori inchisi la culoare si grei, plini de ploaie domina cerul de la un
capat la altul al orizontului. Ieri si alaltaieri a plouat in Modesto - si
meteorologii spun ca de cind au inceput sa tina evidenta vremii in Modesto - in
luna Iunie n-a fost ploaie niciodata pina acum. Sint la lucru de o ora jumate –
timp in care am avut 2 french press coffees…si 6 ibuprofine …asa ma simt de
bine. Vremea asta ma face sa-mi amintesc de fiecare operatie avuta, de fiecare
os rupt…As avea o lista mai scurta cu ce nu ma doare…
Si toata “afectiunea” asta este doar
datorita vremii. Dar sa mai adaug alte circumstante si necazuri zilnice,
probleme de servici, de casa, de masa, de creier, de inima… Cum zice versetul
de mai sus? “ Cind mi se amara inima si ma simteam strapuns in maruntaie”…ca la
urma urmei orice problema de inima ajunge eventual sa afecteze si
“maruntaiele”. Stresul este dusmanul numarul unu si promotorul oricarei boli.
Cancerul este doar unul dintre ele…
Imi place concluzia scurta si la subiect a
Cuvintului Lui Dumnezeu la starile de stres …”eram prost si fara judecata”. Asa
zice acolo…De ce? Pentruca Dumnezeu este intotdeauna cu noi…si pentruca oricit
ar fi de grea viata pe pamint, cind excursia asta se termina – El ne ia de mina si ne primeste in slava.
Cu gindul asta si in ideea asta e mai usor sa calatoresti prin sezonurile
vietii…si sa rabzi starea vremii - oricare ar fi ea…
Pastorul meu povestea odata ca avea un
prieten bun care s-a imbolnavit de cancer. Stiind ca o sa moara curind,
pastorul meu a simtit nevoia sa isi petreaca un timp intim cu prietenul lui si
l-a sfirsiul vizitei i-a spus acestuia cit ii pare de rau ca se duce…Spre
surprinderea lui, celalalt s-a aratat cumva ofensat si chiar iritat de cele
spuse. I-a raspuns calm si deschis ca nu intelege atitudinea lui sau a altora
ca El care spun ca il cunosc pe Dumnezeu, ca sint mintuiti si stiu unde se duc,
ca vorbesc oamenilor despre slava Lui Dumnezeu dar se intristeaza cind cineva
pleaca intr-acolo…
…Acuma intelegeti de ce
oridecite ori ne necajim de una sau de alta sintem doar…prosti si fara
judecata. La urma urmelor “toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor
ce se incred in El”…Chiar si starea vremii…si chiar si consecintele ei…Cind o
sa plecam de-aci o sa fim bucurosi ca scapam de toate…
No comments:
Post a Comment