13 June 2013

“Bucurati-va in nadejde. Fiti rabdatori in necaz. Staruiti in rugaciune.” Romani 12 :12


“Bucurati-va in nadejde. Fiti rabdatori in necaz. Staruiti in rugaciune.” Romani 12 :12

Duminica trecuta pastoral meu a spus ceva interesant. El spunea ca daca ai fi naufragiat pe o insula si ai putea sa iei cu tine o singura carte- aceasta carte ar trebui sa fie “Romani”, pentruca in ea sint cuprinse cam toate lucrurile de care avem nevoie in viata noastra spirituala.

Am citit versetul de mai sus din Romani si am incercat sa ma duc la radacina fiecarei propozitii. Sint trei propozitii scurte. Mai scurte de asa nu se poate. Un verset care parca ar explica  o cauza si un efect, o problema majora de care ne lovim dar care contine  si solutia la problema. M-am uitat lung la versetul asta…si de unde sint acuma si unde am fost ieri si probabil unde am sa fiu miine pe harta vietii mele - in caruselul asta al vietii care ma ameteste si ma poarta prin griji si ingrijorari si necazuri si framintar i-  am ajuns la concluzia ca daca as pasi in solutia data de acest verset – problema vietii mele ar fi rezolvata.
M-am gindit ca poate si ordinea in care sint puse cele trei propozitii scurte este importanta. De ce nu?

Mai intii de toate…“Bucurati-va in nadejde.”
Starea permanenta a credinciosului trebuie sa fie o stare de bucurie. Si Doamne cita lipsa de bucurie avem . Dar poate ca  bucuria trebuie cautata. Mi-aduc aminte cind mergeam pe padure cu Buna dupa bureti . Nu veneau buretii la noi…trebuia sa mergem noi acolo unde erau ei. Si o vreme mergeam in sus pe deal…urcam incet si urcam cu greu. Dar ne bucuram la gindul ca vom ajunge acolo undeva in poiana …si acolo, daca ne uitam bine si cautam cu rabdare, la poala unor copaci, uneori ascunsa sub frunze uscate…se lafaia cite o pitoanca frageda si carnoasa. Trebuia sa te uiti la fetele noastre cind o gaseam…cita bucurie…ce veselie era pe noi…Zimbesc si acuma amintindu-mi…
Asa sint si bucuriile in viata. Ele trebuie cautate in locuri unde se pot gasi…trebuie sa obosesti si sa alergi pina acolo…si trebuie sa le cauti ca sint de multe ori ascunse. Nadejdea este  combustibilul care ne intretine energia in timpul cautarii…

“Fiti rabdatori in necaz.”
Sa ma reintorc la drumetiile mele cu Buna- dupa bureti. Mi-aduc aminte ca urcatul pe munte nu era chiar usor. Si mai trebuia sa ne caram si bagajele. Aveam un cos cu o sticla cu apa si merinde de drum. Din loc in loc ne opream sa ne odihnim. Buna avea o bita la mina sa se sprijineasca de ea sau la nevoie sa ne apere de ciinii momirlanilor care aveau adesea pasuni si turme de oi prin apropiere. Noi copiii ne pierdeam rabdarea si adesea o intrebam…”mai este mult Buna?”. “Aveti inca putina rabdare” venea intotdeauna raspunsul ei. Ea stia exact destinatia si ne conducea catre acel loc minunat . Ca sa ajungem acolo insa trebuia sa avem rabdare si sa transpiram sau sa rabdam durerea de picioare sau nadusala zilei.  Iata un secret care ne-ar prinde bine in viata. Noi mergem catre o destinatie precisa- un loc minunat pregatit de insusi Domnul Isus. Merita sa nadusim pe drum…merita osteneala si merita sa fim rabdatori in nadejdea bucuriei ce va urma.

“Staruiti in rugaciune.”
Cum am zice in mod fizic, nu uitati sa respirati, ca nu exista nici nadejde si nici bucurie si nu poti avea nici rabdare si nici necazul nu poate fi invins sau depasit daca nu respiram in mod spiritual. Si nu stiu cum se face dar sintem cu fetele rosii si facem concurs sa vedem cit putem sa ne tinem respiratia mai mult…Oare de ce? Cui foloseste acest exercitiu? Chiar nu avem nimic mai bun de facut decit sa ne tinem creierul fara oxygen? Si ne mai miram ca ne apuca ameteala si cadem pe jos…
“Staruiti in rugaciune” … clar si pe intelesul tuturor…o solutie simpla si permanenta pentru viata.

No comments: