“Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mintuit.” Romani 10:9

     Capitolul 10 are ca titlu “Mintuirea este aproape”. Cit de aproape? Poate atita cit spune versetul de mai sus.

Nu stiu cum stati voi cu “marturisirea” – dar eu stau destul de prost la capitolul asta.  Si nu stiu de ce?! Ca daca as fi in relatii de prietenie cu cineva de vaza in societate…m-as lauda peste tot si tot timpul- nu mi s-ar mai opri gura.

     Cind a fost primul act terorist in New York, am scris o poveste pentru copii in care explicam ce este de fapt un act terorist- ca sa inteleaga si cei mici. M-am folosit alegoric de albine si un soarec care incerca sa intre in stup sa le manince mierea. Povestea a fost draguta si am trimis-o doamnei Laura Bush, de la care am primit nu mult dupa aceea o scrisoare cu sigiliul Casei Albe imprimat in hirtie si citeva cuvinte frumoase de multumire – si scrisoarea era semnata chiar de mina ei. Daca veniti la mine acasa o sa vedeti scrisoarea in rama pe un raft... Si daca n-o vedeti voi singuri, cu siguranta am sa vi-o arat eu ca sa ma laud…ca… de…am primit si eu o scrisoare de la Casa Alba.

     Atunci de ce nu am acelasi simtamint nestapinit sa ma laud, sa spun altora despre Domnul Isus? Acest Domn al Domnilor, Fiu de Dumnezeu, prietenul meu bun care m-a iubit pina la moarte de cruce?

     Cind se uita cineva la mina mea arsa le povestesc de miracolul vietii mele- cum am supravietuit fiind electrocutata la 12.ooo de Volti. Mi se pare ceva extraordinar- ca nu se poate explica cum de sint inca in viata.  Domnul Isus insa a fost mort trei zile si a inviat ca sa faca posibila omenirii mintuirea si odata cu ea fericirea eterna pentru cei ce cred in El. De ce nu simt nevoia sa povestesc despre El? Despre invierea Lui?…Despre locul promis?

     Mintuirea noastra depinde de marturisirea credintei noastre…atunci …de ce nu marturisim? Sau chiar daca spunem ceva…posibil sa nu ne creada nimeni. Credibilitatea se dobindeste doar cind omul se dovedeste a fi ceea ce spune ca este pentru o perioada mai indelungata de timp. Oamenii asculta ce spunem dar daca n-am stabilit o relatie de incredere in prealabil, va fi greu sau imposibil sa-i convingem ca ceea ce spunem este adevarat, real….

     Asa ca fraza de mai sus nu mi se mai pare asa  de simpla…Ca sa pot sa-L marturisesc va trebui neaparat sa fac efortul si sa incerc sa traiesc ca El…ca marturisirea nu pare a fi doar o fraza spusa…ci una traita…

..."Cuvintul cheie"...in intregul verset, a adaugat cineva care a citit acest articol este cuvintul  "DOMN". Mi s-a parut o adaugare minunata la ceea ce am scris.