... LA MUNTELE UNDE DOMNUL VA PURTA DE GRIJA

Ascultam cu placere la Ravi Zacharaias azi dimineata. Povestea ca acu’ citiva ani a fost in vizita in Israel. Era impreuna cu inca citiva oameni de vaza si avusesera programat sa se intilneasca cu ceva reprezentanti din partea Israelului – dar ca in cele din urma au abandonat aceste planuri din ceva motive. Acum erau invitati la masa de unul dn cei patru conducatori ai Hamassului – unul dintre cei care au infiintat organizatia. Omul facuse o multime de ani inchisoare si avea o seama de copiii morti in lupta impotriva Israelului.

     Zicea el ca discutia era in toi si ca , in cele din urma au ajuns cu subiectul la punctul cel mai fierbinte…”de ce palestinienii isi trimit copiii sa fie martiri in lupta asta inversunata impotriva Israelului?”. Ravi a intervenit atunci, asa cum stie el sa intervina, cu o explicatie care mi-a dat de gindit, si pe care vreau sa vi-o reproduc cit se poate de bine.

     El i-a amintit acestui terorist Palestinian de Avraam pe care atit evreii cit si arabii il considera parintele natiunii lor. I-a amintit de episodul din Biblie unde Avraam il duce pe fiul sau ‘La muntele unde Domnul va purta de grija” ( asa cum l-a numit Avraam dupa acest episod) sa il sacrifice, asa cum i-a cerut Dumnezeu. Diferenta este ca arabii spun ca era Ismail iar evreii spun ceea ce spune si Biblia ca era Isaac - fiul legat pe altarul de sacrificiu. Dar intr-un punct pot si arabii si evreii sa agreeze, si acela este ca Dumnezeu NU L-A LASAT pe Avraam sa-si jertfeasca copilul ci l-a oprit. Dumnezeu nu are nevoie sa ne jerfim copiii pe nici un altar. El insusi a procurat jertfa pentru pacatele noastre ale tuturora oferindu-si propriul Sau Fiu pe un munte nu departe de locul despre care vorbim aici – si acel loc este Golgota. La acest peisaj creat de Ravi, omul care a infiintat una din cele mai crude organizatii a inceput sa lacrimeze.

     M-am giindit cum rezolvam noi disputele si diferentele dintre noi… credinciosi fiind. Adevarul este unul singur si necuprins …ne copleseste bunatatea Lui Dumnezeu si nu sintem in stare sa o intelegem- dar…ne intoarcem fata de semenii nostrii si actionam ca si cind am stii totul, am intelege totul , ca si cind avem ADEVARUL pe mineca hainei. Cu ochii la Golgota … “La muntele unde Domnul va purta de grija” ar trebui sa fim. Dumnezeu are putere sa spuna…”Opreste-te!!!” oricarui om care depaseste limitele stabilite de El. Dar ne-am intors asa de des privirile de la Golgota si ne ocupam ori de ascutitul cutitului ori discutam care miscare de cutit ar fi mai potrivita…

    Fara nici o intentie deosebita scriu…doar cu gindul ca uitam zilnic sa-L avem pe Isus si Golgota in preocuparile noastre si ne pierdem vremea cu lucruri de umplatura si vorbe goale si minciuni. Un adevar spus pe jumatate este o minciuna- spunea cineva. Cu ce ne ocupam?