SINTEM IN LUMEA LUI...

    " Sintem in lumea Lui"... Asa a zis pastorul meu duminica dimineata. Subiectul era despre a-L cunoaste pe Dumnezeu - nu din auzite, nu despre El, ci sa-L cunoatem cu adevarat pe El - sa avem o relatie intima cu Dumnezeu. Dar fraza asta: "ca sintem in lumea Lui" m-a atins cumva intr-un mod deosebit.

     Mi-am imaginat ca sint in vizita la cineva… si cum ma comport in casa omului?! Nu intru cu pantofii murdari, sa nu fac mizerie, nu ma asez unde vreau, ci unde sint poftit. Nu ma zbengui peste tot, ci stau linistit si absorb obiceiurile casei si incerc sa ma conformez pe cit posibil felului in care se comporta oamenii casei…Vorbesc cumpatat… nu mai mult si nu mai tare decit gazdele. Imi permit unele libertati cind sint invitat sa o fac… si povestea poate sa mearga asa o vreme… pur si simplu ma controlez in totului tot.

     Cum ma comport insa in lumea lui Dumnezeu este o alta treaba?! Ai zice ca eu am inventat si am creat toate lucrurile pe care pun mina. N-am nici o grija si nici o stringere de inima. Sub soarele Lui si la lumina lunii create de El imi permit sa fac tot felul de lucruri care nu se potrivesc cu starea mea de vizitator pe planeta asta… ca asta sintem - doar in trecere, in vizita… doar pentru o vreme. Venim, traim oleaca si ne ducem… Poate este suficient sa va amintesc doar atit - ca sintem in lumea Lui… unde legile si regulile Lui conteaza… si de unde putem sa fim dati afara urgent daca nu ne comportam ca atare. Avem noroc ca Dumnezeu este indelung rabdator, ca este plin de bunatate si ne-a dat o sansa ca atunci cind nu ne comportam corect, sa ne putem reabilita… prin jertfa Fiului Sau. Dar sa nu abuzam… nu vad un om care ar lasa la infinit ca Fiul Sau si in special sacrificiile Fiului Sau sa fie ignorate de niste nemernici… asa ca de ce ar face Dumnezeu?

    Nu cred ca pot da un sfirsit mai bun acestui post decit gindul cu care am inceput… Sintem in lumea Lui…