Am vazut ca Marius Cruceru a inceput o dieta puternica. Citi
dintre noi n-am incercat sa slabim sau sa ne facem un regim mai sanatos si dupa
putina vreme am uitat treptat hotaririle luate. Iti trebuie disciplina serioasa
ca sa rezisti la inceput si apoi sa continui dieta si exercitiie fizice absolut
necesare. Am vazut nu de mult un tip care era deformat de obez ce era si care a
pierdut vreo 400 de lb…S-a transformat intr-un Fat Frumos, a inceput o viata
noua, avea o prietena, etc. Doi ani mai tirziu luase inapoi 300 din lb pierduti
si era mai depresat ca inainte si cam tot la fel de aratos. De data asta stia cit este de greu drumul
inapoi la disciplina. Motivul pentru situatia in care se afla, spunea el- era
ca problema lui era o problema in sistemul de gindire, emotii, nu neaparat o
problema fizica . Singura disciplina poate rectifica ceva din comportament care
la rindul lui sa se materializeze intr-o forma sanatoasa de traire.
In lipsa
disciplinei, caracterul omului se dezvolta deformat…strimb. Cit de important
trebuie sa fie acest amanunt in perioada cresterii si dezvoltarii noastre de la
copilarie la maturitate?!
Am mai citit ca
cei care sufera cu inima si au pacemakers sint informati de doctori imediat
dupa operatii ca surplusul de greutate ii va duce mai repede in dunga gropii si
deci sa pastreze un regim alimentar si fizic potrivit. Si cu toate acestea 90%
din cei care au aceasta operatie ignora acest lucru. Greu de crezut! Si daca
oamenii acestia care tin la viata lor de pe pamint si vad ei singuri cu ochii
lor ca li se imputineaza zilele si ca se duc pe apa simbetei daca nu schimba nimic in felul lor de vietuire …cu toate astea continua sa traiasca fiecum si nu se disciplineaza …atunci…ce sa mai vorbim de
disciplina in viata spirituala? Zicea Marius ca cine nu se infrineaza dela mincare
nu se prea infrineaza nici de la altele. Aceeasi problema – disciplina sau
lipsa ei care afecteaza atitea aspecte din viata noastra…
Vorbeam deunazi cu
altcineva care zicea ca a renuntat la orice motive de suparare. (Disciplina…sau
o abandonare totala ?) Pavel isi tinea trupul la respect…Infrinarea este un
cuvint asa de rar folosit. Nu cred ca l-am folosit niciodata in dreptul meu…suna
prea dur…Si cu taote acestea daca il iubim pe Christos este nevoie de
infrinare. Mi-am imaginat acuma cum ar fi sa conduc masina fara sa am pedala de
frina…Nu cred ca as ajunge la vreo destinatie vreodata . Frina este imperativa…si
cu toate aste infrinarea nu este practicata desi peste tot sint victime de tot
felul…unii dintre noi avem urme de accidente …cicatrice peste tot…
Traim de-a valma sau avem unele valori si principii dupa
care ne calauzim? Am pus hotare si oprelisti la ceva in viata? In momentul urmator
cind iti pui hotar sau opreliste la ceva – ispita e prezenta!!!
Mi-amintesc din
copilarie un episod. Ai mei nu m-au trimis la gradinita si cind a trebuit sa ma
duc la scoala mi-au facut instructajul …Mi-au povestit cum sint bancile
aranjate si ca trebuie sa stau cuminte la scoala , cu miinile la spate…Va
amintiti vremurile alea? Imbracata in uniforma pepita negru cu alb si cu
bentita alba si o fontita rosie la git, m-am prezentat la scoala si am privit pentru prima data cum arata o
clasa pe dinauntru. Mi-au rasunat in urechi cuvintele lui Buna…”Sa nu te urci
cumva pe banci?” …asa mi-a zis cind am plecat de acasa…Asa ca m-am uitat cu
bagare de seama la bancile de scoala si mi-am aranjat in minte gindul ca nu-i voie
sa te urci deasupra pe banca. Punct. Si treaba asta de cumintenie a stat cu
mine mult timp…Pina in clasa a 7-a…cind am prins curaj odata si m-am suit pe banca sus si de acolo am amenintat pe toti baietii din clasa …
-Care vreti sa va bateti cu mine?
Cu fetele n-am
avut treaba sa le bat, dar la baieti le-as fi tras citeva…Si ce satisfactie am
avut…Sapte ani am rabdat sa nu ma urc pe banca sus…pina cind dorinta aia a
invins. Bineinteles a urmat pedeapsa…si la sedinta cu parintii diriginta a avut
ce-i spune mamei. Eram in clasa doi copii de pocaiti. Eu si cu Nicu Ilea.
Amindoi premianti. Nicu era premiul doi si eu eram premiul intii. La sedinta
diriginta s-a adresat mamei mele si a lui Nicu…I-a zis mamei…”Doamna Botan…Rodica
invata foarte bine dar parca ea trebuia sa fie baiat si Nicu fetita…” Nicu era
un baiat blind…pe cind Rodica…a trebuit sa treaca prin multe in viata ca sa
inceapa sa invete ce este blindetea…ca sa invete sa-si mai potoleasca unele
porniri …ca sa scrie astazi de acest subiect…de disciplina si infrinare…Si
Doamne fie-ti mila ca oridecite ori cer cite ceva, ma trezesc in atelierul de
slefuire si nu-i usor…Dalta Mesterului este ascutita si loveste exact la
punctele cheie…
No comments:
Post a Comment