GINDURI...DE VIATA...

Am citit un articol de Dacian Palladi aici http://www.dacianpalladi.com/ce-regrete-au-multi-oameni-aflati-pe-patul-de-moarte/...si am inceput sa ma gindesc si eu vizavi de ideea asta a mortii. Au fost perioade din viata mea cind acest gind nu m-a parasit de loc...si nici acum nu sint altfel doar ca traiesc in pace cu acest gind. Stiu unde ma duc si sint pregatita atit cit se poate sa fiu pentru momentul de trecere. Toata viata de fapt avem nevoie de Hospice - pentruca toti murim eventual doar ca nu stim cind. Hospice fiind o organizatie care se ocupa cu tot ce este necesar omului inainte de moarte - atit de omul care moare si de nevoile lui cit si a celor din jurul lui, familie si prieteni. Acesti oameni au studiat procesul mortii si sint familiari cu etapele si situatiile creeate de acest capat de drum. Dacian spune...

" Eu am sa fac o sinteza a articolului prezentat mai sus( linkul mai jos), nu doar cu titlu de informare ci si cu titlu de invitatie, meditatie si actiune ca raspuns la intrebarea : ” Cum traiesti ? “

               Astfel, din experienta sa in medicina paleativa, doamna Broonie War, a constatat ca multi oameni aflati pe patul de moarte regreta cel mai mult urmatoarele :

- Faptul ca nu au avut curajul sa traiasca asa cum au vrut, ci mai degraba asa cum lumea se astepta de la ei

- Faptul ca au muncit prea mult, ratand astfel anii fragezi ai copiilor lor si compania partenerului de viata

- Faptul ca n-au avut curajul sa-si exprime sentimentele, multumindu-se cu o viata mediocra in locul fericirii

- Faptul ca au lasat prietenii sa se indeparteze de ei

- Faptul ca nu si-au permis sa fie fericiti, fiind infricosati de schimbare si preferand sa ramana blocati in obieceiuri

                 La final, autoarea incheie : Viata este o alegere.

                 Asa zic si eu.

                 Tu ce alegi ?

 ( Pentru cei care stiti citi in engleza, va invit a accesa linkul de mai jos pentru a lectura integral articolul scris de doamna Bronnie Ware :

http://www.huffingtonpost.com/bronnie-ware/top-5-regrets-of-the-dyin_b_1220965.html)

........
     Si acum sa revin la gindurile mele. Am revazut ideile principale de mai sus si m-am gasit interesata de unele dintre ele - idei pe care le-am rumegat si eu, dar la care la ora asta am concluzionat un pic diferit fata de concluziile de mai sus... 
  
 "nu au avut curajul sa traiasca asa cum au vrut" 
Da, o parte din viata nu am avut curajul sa traiesc asa cum am vrut. Dar... de unde sint acuma vad ca nici asta nu ar fi fost o  solutie. Ca daca ne indepartam de adevaratele valori pe care Dumnezeu ni le-a dat, felul in care vrem noi sa ne traim viata se schimba de la sezon la sezon si daca am trait cum am vrut la tinerete, n-o sa fim prea incintati la batrinete de acest fel de viata, chiar daca a fost alegerea noastra. Eu as zice ca invataturile Bibliei pot crea un plan de vietuire care sa ramina constant in a aduce satisfactie, pace si bucurie pe tot parcursul vietii. Nu de altceva dar noi nu putem decit sa contemplam trecutul, sa ne confruntam cu prezentul si sa intuim si sa asteptam viitorul, fara sa cunoastem ce anume va aduce . Dar Dumnezeu cunoaste toate cele trei dimensiuni ale vietii noastre si El poate sa ne dirijeze in asa fel incit sa nu avem regrete la sfirsit...
  "au muncit prea mult..."
Da, ma recunosc si aici, dar simt ca nu ma pot opri... trebuie sa ma gindesc mai mult la treaba asta. Unii au iesit la pensie si dupa o luna au murit, ca n-au mai avut nici un scop. Dar noi avem un scop bine determinat in viata si in "via Domnului" este lucru si de dimineata, si la amiaza, si este chiar si seara... Important este sa lucrezi la ce trebuie si unde trebuie.. .si cu scop.
  "n-au avut curajul sa-si exprime sentimentele..."
Da, o parte le-am exprimat si nu trebuia, altele trebuia si nu le-am exprimat... la capitolul asta este atita confuzie... Luind in considerare ca Dumnezeu si-a exprimat in toate felurile sentimentele Lui fata de noi, pina la sacrificiul Fiului Sau, ma intreb acuma daca am reusit pe partea asta de viata sa exprim ceva pentru El...??? Poate este vremea sa-mi exprim aceste sentimente mai clar si mai mult...
   "au lasat prietenii sa se indeparteze..."
Da... mi-s vinovata si de acest lucru... desi nu in totalitate. Am fost binecuvintata cu prieteni si prietenii pe care le pretuiesc. Se zice ca daca ai 5 prieteni buni intr-o viata de om esti bogat. Am convingerea ca sint bogata din punctul asta de vedere...
   "nu si-au permis sa fie fericiti..."Da... am citit ...pare a fi o chestie interesanta... sa-ti permiti sa fii fericit?! Cum ar veni treaba asta? M-am gindit la predica de pe munte..."Ferice de cei saraci in duh, ferice de cei ce pling, ferice de cei blinzi, ferice de cei flaminzi si insetati dupa neprihanire, ferice de cei milostivi, ferice de cei cu inima curata, ferice de cei impaciuitori, ferice de noi cind din pricina Lui vom suferi... Si e drept... mi-am permis mult prea putina fericire in viata... ar fi timpul sa fac schimbari...