08 January 2015

CIND MI SE PARE CA-S MAI BUNA DECIT ALTII... (11/3/11)


Una dintre invinuirile care ni se aduc noua credinciosilor adesea este fatarnicia. Chiar si aici pe blog am fost adesea invinuita ...M-am gindit la fatarnicie de citeva zile; si m-am analizat cit am putut de drept. Adevarul este ca oricit am incerca sa fim drepti, nepartinitori... este imposibil sa nu gasim scuze pentru noi si acuzatii pentru ceilalti.

Straduinta noastra de a sta departe de orice este pacat si succesul pe care uneori il avem ne face sa ne simtim stapini pe situatie... si sa uitam ca fiecare zi aduce noi si noi incercari, pe care nu intotdeauna sintem destul de tari sa le invingem. Si este greu sa recunoastem cind gresim... foarte greu...

Pe mine, Dumnezeu ma tine in umilinta atita vreme cit sint sincera si transparenta. E drept, am mai multe motive decit restul lumii ca sa nu mi se urce la cap ideea ca ar fi ceva de capul meu - si nu prea am motive sa fiu mindra de ceva - dar cu toate astea, au fost suficiente momentele in care am uitat de unde m-a scos Dumnezeu si am uitat ca n-am nici un merit. Este asa de usor sa uiti si sa crezi ca tu, prin propriile puteri, sau inteligenta, sau destoinicia ta ai facut o treaba anume. Pina si darurile, talentele pe care le-am avea, si ele ne-au fost date; asa ca... de ce ne-am simti superiori? De ce ne-am crede mai buni ca altii? De ce ...fatarnicie?

Ca sa-mi treaca pofta de a crede ca am ajuns la o stare mai buna decit altii, ma trezesc ca Dumnezeu ma pune in situatii de care sa-mi fie rusine... si sa-mi amintesc de natura mea defecta. 

Un exemplu...

Am avut ceva reparatii de facut la apartamentul lui Deb si Danny si am avut doi penticostali mexicani care mi-au facut acele transformari. Ca sa scurtez povestea... planul de la inceput s-a triplat pina la urma si ca pret pentru materiale, si pentru manopera. N-am prea fost fericita, pentru ca nu eram pregatita de asa o cheltuiala. Alaltaieri au terminat treaba... si cind am venit acasa, m-au asteptat ca sa vad ce au facut si sa le platesc. Mi-au cerut atit de mult, incit si ei m-au intrebat daca cred ca este ok pretul... Nu m-am tocmit de la inceput cu ei, asa ca am semnat cecul si am refuzat sa ma mai gindesc la cheltuiala. 

Dar aseara, dupa ce m-am culcat pe la noua seara, am inceput sa ma gindesc, stind in pat in sfirsit, la cheltuiala, si deodata mi-am adus aminte ca a ramas mult material - si... pentru ca n-am vazut nicaieri materialul ramas, am ajuns la concluzia ca lucratorii mei au plecat cu materialele. Si m-am enervat ...si m-am catranit, si daca nu era asa de tirziu, i-as fi chemat sa le dau o lectie despre ce inseamna sa fii cinstit... N-am putut sa dorm citeva ore... si chiar si dupa ce am adormit m-am trezit pe la doua noaptea ca-mi batea inima ca si cind as fi alergat pentru un maraton... Am fost absolut convinsa ca oamenii m-au inselat... si m-am simtit indreptatita sa fiu minioasa.


Azi-dimineata m-am dus si am pornit masina, si cind am aprins farurile... materialele despre care am fost atit de suparata ca au disparut erau frumos aranjate intr-un colt al garajului, si lumina farurilor batea exact pe ele...

Nu este prima data cind Dumnezeu imi da o lectie de genul asta... si acuma cred ca probabil nici ultima. In dragostea Lui pentru mine, El stie ca firea mea, natura cu care ma lupt o ia inaintea judecatii mele de multe ori... El stie ca am o imaginatie care ma robeste si periodic am nevoie sa ma ajusteze si sa-mi arate oglinda, sa vad cine sint cu adevarat si ca nu-s mai buna ca altii. 

Si ca sa revin la subiectul cu care am inceput... Da... sint tentata de multe ori sa cred mai mult si mai bine despre mine, dar... de fiecare data Tatal meu, care ma iubeste, imi da o perspectiva noua si corecta cu privire la mine, si la viata mea, si cu privire la ceilalti oameni, la ceilalti copii ai Lui. Tentatia exista... ca firea inca n-a murit de tot; dar de fiecare data cind ma cred mai mult si mai bine... mi se taie macaroana. 

Acuma credeti ce vreti despre fatarnicie ...a voastra, a mea ...sau a altora. Eu v-am spus povestea mea... una dintre ele...

7 comments:

lianacorbu said...

Wau ! O frumosă lectie de sinceritate din genul Eu despre MINE.
Frumos. Multumim!

Ti-am scris in privat :)Spre să nu fi intrat in spam fotografiile .

Te imbrătișez!

unhealthygirl.com said...

vreau sa-mi cer scuze pentru romana mea, nu scriu bine in romaneste, dar sper cu pracica o sa "improve". :)
"uitam ca fiecare zi aduce noi si noi incercari pe care nu intotdeauna sintem destul de tari sa le invingem." Asta este asa de adevarat!! de aia este foarte important sa practicam rabdarea... citeodata, daca asteptam numai putim timp, ori necazul se rezolva singur, ori realizam ca situatie numai ni sa parut ca este necaz. in orice caz, "the fruit of the Spirit din Galateni: love, joy, peace, PATIENCE, KINDNESS, GOODNESS, faithfulness" ne este de ajutor in fiecare incercare, reala sau nu.
mi-a placut ce a spus spre sfirsit: "...de fiecare data Tatal meu care ma iubeste imi da o perspectiva noua si corecta cu privire la mine si la viata mea si cu privire la ceilalti oameni, la ceilalti copii ai Lui." regardless ce tentatie am avea, Domnul face ca fiecare oara sa fie o noua lesson pentru noi... daca avem ochii, urechiile, si inima deschisa sa auzim vocea Lui, si sa fim destui de intelepti sa raspundem la vocea Lui. Nu ma pot gandii de o ocazie specifica chiar acuma... fiindca sunt foarte multe... dar nu ma ingrijorezi as long as Domnul tot vorbeste cu mine. in ziua in care nu mai aud glasul Lui prin incercari/tentatii, ATUNCI ma voi speria.

Rodica Botan said...

Am sa-ti raspund liana...prin posta!!!
:)

Rodica Botan said...

Deb...pentru cineva care n-a fost la scoala nici macar o zi ca sa intete romana, cred ca scrii foarte bine. Si...la urma urmei practicind o sa fie din ce in ce mai bine. Thanks for the wonderfull words...wonderfull.
Love you my baby...God bless you.

lianacorbu said...

Dragă Rodica adevărul este că în poșta mea electronică multe e-mailuri ajung (la mine) in spam. Deaceea am intrebat.e ok. Mă bucur că ai văzut pozele și ceea ce ti-am scris ca incurajare. Dar ceea ce ai scris tu aici este o adevărată ”descoperire” de TU despre TINE, despre ceea ce este in noi. Dumnezeu cu tine!

Tamara said...

Ma bucur ca nu sunt singura pe care Dumnezeu o iubeste si ii mai taie din "macaroana"!!! love you, tt

carmen bogdan said...

"•Preaiubitilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Si ce vom fi nu s-a aratat inca. Dar stim ca, atunci cand Se va arata El, vom fi ca El; pentru ca Il vom vedea asa cum este." (1Ioan.3:2)
...pana atunci suntem in curs de formare- perfectibili dar nu perfecti...daca suntem sinceri trebuie sa recunosatem ca toti trecem prin astfel de framantari, mai multe sau mai putine in functie de cat de usor sau greu ne lasam " schimbati" ,"transformati" de lectiile prin care trecem si ascultarea de Tata, care e indelung randator , plin de bunatate si iubitor.