Ma minunez citeodata cite lucruri stiu - sau as sti si as putea sa pun in aplicatie …daca ar fi s-o iau iarasi de la inceput sa-mi cresc copii. As fi un parinte mult mai bun, sint sigura. Oh…nu vorbesc de bunatatea aia care da totul – absolut totul copiilor lor si sare in sus la cel mai mic scincet si se da peste cap ca sa implineasca orice dorinta a copiilor…nu- nu as fi acel parinte. Nu as mai fi nici parintele care sta si anticipeaza orice dorinta …si inainte de a sti copilul ca ar vrea ceva- déjà nu mai trebuie sa-si stoarca frageda lui imaginatie sau sa foloseasca cuvintele scurtului lui vocabular ca sa isi exprime dorinta…Nu…nu as fi nici acel parinte…
Copii nostrii sint asa cum sint , atit bine cit si rau , si ca rezultat al educatiei ce le-am dat-o noi. Si m-as simtii grozav de mindra sa pot spune ca n-am facut greseli crescindu-i pe ai mei - dar nu pot spune asta - pentruca unele din cele mai bune lucruri pe care am crezut ca le-am facut, pina la urma s-au dovedit a fi consecintele unor decizii pripite sau imature.
Ascultam ieri la statia de radio crestina la care ascult de obicei ; subiectul era adolescentii. Acuma, copiii crescuti in America cit si copiii de bani gata din alte tari care s-au nascut cu lingura de argint in gura ,au ceva in comun. Li se pare ca totul li se datoreaza…ca lumea intreaga are o datorie sa le plateasca lor, si daca ceva – un lucru cit de mic le lipseste… oh…ce mare tragedie li se intimpla . N-ai vazut asa victime de cind esti…O fraza pe care o auzi des in gura copiilor sau adolescentilor in America este asta…”nu-i drept”!!! Nu stiu exact unde au invatat ei despre dreptate…ca nu au cunostinta de nici un cod penal sau unii n-au auzit nici de cele zece porunci…dar nimic nu-i opreste sa-si faca publica concluzia…”nu-i dreptate”…”nu-i drept” ce li se intimpla lor.
Spunea o editoare a celei mai bune reviste de adolescente crestine – care a lucrat cu “Focus on the family” , ca daca este posibil este indicat ca parintii sa-si trimita adolescentii in misiune in tarile impovarate - ca sa vada cum traiesc alti copii de virsta lor. Unii copii pur si simplu n-au vazut…nu stiu…si nu au o baza de cunostiinte potrivite ca sa poata sa-si faca o idée corecta despre unde sint, cine sint, si cum traieste restul lumii.
Facem noi parintii adesea gresala sa ascundem de copii necazurile financiare …sa nu stie copii ca nu avem…ca nu se poate face un lucru sau altul decit cu sacrificiu. Si daca ne sacrificam …de ce sa stie mititeii…nu-i asa? Dupa un trai si-o viata, acum cind am imbatrinit - zic si eu ca si altii mai batrini si mai intelepti dinaintea mea…Nu-i asa! E bine ca toti copii sa vada , sa inteleaga viata, greutatile ei, chiar de mici- de la virsta la care incep sa priceapa. Capata astfel apreciere pentru tot ce au si chiar si pentru parintii care muncesc din greu sa le faca viata frumoasa.
Mi-amintesc cind mama mea ma lua cu ea in oras dar inainte de a pleca de acasa imi facea instructajul. Ideea era sa nu cer nimic ca – nu avem bani de dat pe tot ceea ce vad ochii. Si nu ceream. Am avut totdeauna oroare de copii care urlau cit ii tinea gura, cu nasul si gura curgindu-le fara control si parintii tragind de ei ca se lasau jos si dadeau din picioare ca te miri ce vroiau si nu primeau. Copii aia cresc mari cu exact aceleasi asteptari de la viata. Pun ochii pe ceva si musai trebuie cumparat. Cum in tara asta se poate cumpara si fara bani- pe credit, multi copii crescuti astfel s-au bagat singuri in datorii uriase de unde unii nu mai pot iesi.
Cind Biblia spune sa invatam pe copii calea Domnului de mici si nu se vor departa de Adevar cind ajung mari…Biblia ne da cel mai bun sfat in mai toate privintele. Tot ce vrem sa fie copiii nostrii cind sint mari, trebuie sa-i invatam cind sint mici. Daca primesc toate de-a gata…noi ca parinti trebuie sa stim ca ne inhamam la o viata de jug. Ca daca nu invata de mici ca trebuie sa muncesti pentru fiecare lucru- aceleasi asteptari au si cind ajung mari. Se vor uita in jur sa gaseasca fraierul…si cel mai adesea parintele pica de …fraier.
Dar…chiar daca am facut noi parintii unele greseli de genul asta…pot sa spun ca nu exista situatie in care Adevarul Biblic sa nu deschida mintea cuiva si sa poata repara ceea ce este gresit. Marturisesc cu bucurie, ca acolo unde am gresit eu din lipsa de intelepciune, Dumnezeu a putut repara prin Cuvintul Sau…si unii copii au avut sansa sa se indrepte. Ma uit in urma si nu-mi vine sa cred cit de bun este Domnul cu noi toti…parinti si copii, atunci cind il cautam si dorim sa il servim pe El – si numai pe El cu vietile noastre. Si nu spun mai mult decit atit la subiectul asta. Intentia mea nu era sa va dau motive de speculatie ci sa va transmit celor care sinteti parinti acum si puteti face ceva schimbari de comportament acum – citeva idei care sa va puna …pe ginduri…
Puneti copii la treaba- sa stie ca pentru munca este o rasplata. Si dati-le ce le trebuie nu tot ceea ce vor. Si respectati-va si pe voi ca altfel n-o sa sties au n-o sa le treaca prin cap sa va respecte nici ei.
Tot ce semanati acum…va inflori intr-o zi…ascundeti deci saminta de ciulini…si alte amaraciuni si semanati din abundenta lucrurile bune de care au nevoie copiii vostrii in viata. Intr-o zi veti fi beneficiari sau responsabili de unele lucruri…
No comments:
Post a Comment