Povestile sint pentru copii, dar sint si povesti pentru parinti. Deunazi am auzit o astfel de poveste; eu totdeauna le caut, le savurez si incerc sa le retin…Unele ma amuza, altele ma invata – dar toate ma pun …pe ginduri.
Povestea asta am inteles ca este de fapt o poveste adevarata. Ca multe alte familii care se straduiesc sa dea copiilor o educatie potrivita, familia de care am sa va povestesc avea un obicei fantastic de bun. In fiecare duminica dupa slujba de la biserica, in timpul mesei, parintii si copii discutau subiectul predicii.
In duminica despre care povestim aici, subiectul era despre venirea Domnului. Tatal explica fiului lui mai mare care fiind un adolescent foarte dezghetat punea tot felul de intrebari pertinente despre venirea Domnului, ca in Biblie scrie ca vom stii ca vremea este aproape cind vom auzi vesti despre razboaie si tot felul de dezastre, cind oamenii vor fi rai…cind vor fi lipsiti de bunatate si de dragoste… Baiatul insa continua cu intrebarile incercind sa faca tot felul de presupuneri si aprecieri la exact momentul cind se va intimpla evenimentul.
Tatal grabi sfirsitul discutiei concluzionind…
-Nimeni nu stie nici ziua si nici ceasul cind se vor intimpla toate acestea. Nu-ti amintesti? Ti-am mai spus si alta data fiule…ca noi trebuie sa traim fiecare zi a vietii noastre ca si cind ar fi ultima zi …
Grabit fiul raspunse…
-Cum sa nu-mi amintesc? N-am incercat eu odata sa fac exact ce spui …si m-ai pedepsit si mi-ai luat toate drepturile pentru o luna de zile?
2 comments:
Oare cum a fi procedat copilul?poate si-a impartit toate lucrurile la cei saraci sau poate nu a vrut sa mai mearga la scoala sau poate...
Eu cred ca m-as ruga pentu mine si pentru cei ce ramin.
Un subiect bun de gindit .
Mult har si azi Marta
Multumesc Tusa Marta...la fel...
Post a Comment