23 March 2011

CIND BUNUL SAMARITEAN...INCURCA BORCANELE ( 3 )

Cititi mai intii primele doua parti...

Jim Toombs
tradus Rodica Botan
Am apasat frina cu piciorul si incercat sa parchez masina, am rasucit cheia si am oprit motorul. Am impins-o pe fata de linga mine jos pe podeaua masinii, aproape dintr-o singura miscare. In timp ce ma aplecam si eu, am vazut luminile din spate ale masinii lui Leroy disparind dincolo de calea ferata. Pentru o vreme, n-am mai putut sa ma misc. Nu pentru ca am fost impuscat… ci pentru ca eram in soc si nu ma puteam misca. Si nici creierul nu mai lucra. Fiindu-mi teama ca pauza asta se va termina, si nebunul de Leroy se va reintoarce ca sa ne termine, m-am ridicat pina la urma si am inceput sa gindesc. Apoi am pus masina pe drive…nimic nu se intimpla… am apasat si pe gaz…iara nimic. Un pic ametit , m-am ridicat si m-am uitat inainte…si am vazut farurile lui Leroy la capatul caii ferate. Trecusera doar secunde…si eram inca in soc.
Cheile…unde imi erau cheile? In mina! In mina dreapta. Sa le pun in masina…sa pun intii masina in …parcare. Asa da… Acuma sa rasucesc cheia…
Am, pornit in sfirsit masina si am trecut urgent peste calea ferata. Incredibil… ca masina lui Leroy era numai cu vreo suta de yards in fata mea. Am apasat acceleratia pina la podea si am ajuns la intersectia strazii Blanco, in timp ce farurile lui dispareau luind-o la dreapta. Am facut urgent la stinga cautind o masina de politie.
Numai la citeva momente in zona industriala in apropierea strazii Colorado, am vazut o masina de politie intr-o parcare. Am tras linga el.
-A tras in noi… si vocea imi era slaba si tremurinda…
Politaiul isi lasa in jos clipboardul, deschise usa si veni linga masina mea. S-a uitat la geamul masinii, mi-a pus lanterna in ochi si apoi trecu cu lanterna sa se uite la pasagerul meu. Ea statea pe banca vorbind singura. Calmul politistului si raceala lui… m-au umplut de furie.
-Si care-i problema? Zise el… Este cineva ranit? Si continua sa tina lumina pe fata ei…
Dupa ce i-am spus toata povestea, m-am mai calmat un pic, si l-am urmat la sectia de politie, ca sa scriu declaratia. Dar surprizele acelei seri nu se terminasera. La sectia de politie am fost prezentat unui detectiv, un om prea mare pentru hainele pe care le purta…
-Vrei sa vii sa depui declaratia?
-Sigur ca da… dar mai intii vreau sa o sun pe sotia mea…
-Nu este necesar, domnule… zise el cu un zimbet complice pe fata…
-Cum nu este nevoie? …am zis eu…trebuie s-o sun…
-Vreau sa zic ca… nu e absolut necesar sa o suni…
-Nu te inteleg. De ce sa n-o sun? M-am oprit doar sa pun benzina. Ar fi trebuit sa fiu acasa demult…
-Ok… suna daca vrei… zise el zimbind parca in batjocura…
-Ce se intimpla aici? Ce-i cu chestia asta ca nu trebuie sa imi sun sotia?
-Domnule, o persoana ca dumneata… vine la politie cu cineva …ca dumneaei… asta este numai cind… pentru ca au avut ceva business impreuna. Stiti despre ce vorbesc, nu? …si imi trase cu ochiul…
-Business?...si barbia imi cazu pe piept…
-Tu crezi ca fata asta este o…prostituata, si eu sint…
-Da, domnule… asta este reactia normala. Si daca ai fost lipsit de noroc sa fi fost acuma omorit de gloantele care s-au tras, sau ranit, poti fi sigur ca ceea ce iti spun eu acuma este precis ceea ce ar fi scris ziarele …
Mi s-a urcat tensiunea… urgent.
-Asculta…i-am facut o favoare acestei fete… sa o duc acasa. Nici n-am stiut ca iubitul ei era pe aproape. Ea mi-a zis ca a lasat-o in mijlocul drumului. Am incercat doar sa o ajut. Asculta ce-ti spun… eu sint pastor…si sint casatorit si fericit in casatorie. Nu ma folosesc de… prostituate!!!

-Da… domnule. Putem acuma sa facem raportul?
Nu m-a crezut… Era aproape sa-mi spuna ca sint un om …decazut… folosind un limbaj al strazii. Eram din ce in ce mai scos din sarite… si ma simteam din nefericire fara nici o putere.
Cum imi scriam declaratia, o intrebare imi ricosa prin creier. Nu chiar o intrebare, mai degraba o acuzare. Unde era Dumnezeu in tot fiasco-ul asta? De ce nu ma proteja?
Oh… dar stai o clipa… De ce spun ca nu m-a protejat? Am fost cumva ranit? Omorit? Dar …totusi… de ce mi se intimpla toate astea? Am incercat doar sa fac cuiva un bine. Nu la asta sintem chemati? De acuma incolo, n-am sa mai ajut pe nimeni!!!
Sau… chiar daca am sa mai ajut… poate am sa gindesc mai mult la ceea ce am de facut data viitoare…si uite astea erau gindurile care ma torturau. Ati bagat de seama ca ori de cite ori ne aflam in incurcatura, intrebam unde era Dumnezeu? Cred ca mi se intimpla asa din cauza intelegerii mele defecte a voii lui Dumnezeu.
Intru in incurcatura cind nu folosesc bine Biblia. Gasesc un pasaj care imi place si ma opresc acolo pentru o vreme. Ceea ce am gasit acolo este adevar, dar numai o parte din adevar, cam asa ca si orbii aceia care descriau elefantul. Fiecare dintre ei a raportat in mod sincer perceptia care a avut-o despre elefant raportata la portiunea pe care a atins-o. Dar nici unul dintre ei n-a fost in stare sa dea verdictul corect si sa “vada” ce sau cine era acel animal…
Asa sint eu cu Cuvintul Domnului. Luati de exemplu versetele astea… "Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti".  "Va trimit ca pe niste oi in mijlocul lupilor. Asadar, fiti intelepti ca serpii si curati ca si porumbeii." Sint in stare sa practic versetul …"iubeste-l pe aproapele tau"… dar cind ajung la …"fiti intelepti ca serpii"…asta imi trece printre degete ca argintul viu…
Daca as fi fost intelept ca un sarpe, eu, un om alb, casatorit… m-as fi gindit mai mult de doua-trei ori daca sa iau sau nu in masina aceasta femeie tinara neagra si necunoscuta mie, sa o duc acasa la ora 10 noaptea. As fi facut ce as fi putut sa o ajut …dar nu as fi facut ceea ce si singura ar fi putut sa faca. Nu asa lucreaza si Dumnezeu cu noi? Foarte rar face pentru noi ceea ce putem si noi sa facem singuri…asta este parte din "libertatea de vointa" pe care ne-o acorda El… Si, ca un Tata iubitor, El  imi acorda posibilitatea sa sufar consecintele deciziilor mele, stiind ca acest fel de experienta este cel mai bun invatator pentru mine. Dar totusi… unde era Dumnezeu in toata experienta asta?
Iata ca din nou creste in mine aroganta. Intrebarea mea presupunea cumva ca Dumnezeu este totusi responsabil pentru relele care mi s-au intimplat?! Si odata cu asta, apare tendinta sa imi scada culpabilitatea pentru greselile pe care le-am facut, cit si consecintele care au urmat.
Dar miinile Lui au fost totusi asupra mea. Bagindu-ma in mijlocul acestui cuib de viespi a acestor doi indragostiti, as fi putut sa ies de acolo ranit… sau sa mor. In schimb, n-am suferit nimic altceva decit un disconfort emotional si teama de statiile de benzina pentru citeva saptamini. Si, in loc sa-I aduc multumiri lui Dumnezeu pentru bunatatea Lui, m-am vaietat ca uite ce mi s-a intimplat… N-am recunoscut ca ceea ce s-a intimplat a fost un rezultat direct a unor decizii proaste ale mele, si nu lipsa interventiei divine a lui Dumnezeu.
Mai este un verset peste care am trecut in timp ce scriam aceste rinduri si care pare a prezenta o balanta potrivita …
Proverbe 26:17… "Un trecator care se amesteca intr-o cearta care nu-l priveste este ca unul care apuca un ciine de urechi"…

No comments: