Luca 10: 30-33, 36… Isus a luat din nou cuvintul si a zis: "Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A cazut intre niste tilhari, care l-au dezbracat, l-au jefuit de tot, l-au batut zdravan, au plecat, si l-au lasat aproape mort. Din intimplare, se cobora pe acelas drum un preot; si cind a vazut pe omul acesta, a trecut inainte pe alaturi. Un levit trecea si el prin locul acela; si cind l-a vazut, a trecut inainte pe alaturi. Dar un Samaritean, care era in calatorie, a venit in locul unde era el, si cind l-a vazut, i s-a facut mila de el.
Care dintre acesti trei ti se pare ca a dat dovada ca este aproapele celui ce cazuse intre tilhari?
…………………………………………..
Tradus Rodica Botan
Citeodata imi vine sa cred ca umblarea mea cu Christos incepe si se incheie la magazinele de convenienta.
Singurul motiv pentru care am oprit acolo in aceea seara era ca sa imi pun benzina in masina. Nu era in drumul meu obisnuit. Mult mai la sud de unde locuiam. Dar mitingul de la asociatia din vecinatate s-a incheiat mai tirziu decit am crezut eu si am stiut ca acest loc va fi deschis. Asa ca am tras vechiul meu Camaro in fata pompei, am oprit motorul si m-am dus inauntru sa platesc.
M-am uitat in jur si am vazut doar inca patru oameni in afara vinzatorului: un cuplu tinar de culoare neagra, care pareau ca se cearta si doi oameni de origine spaniola, de virsta mijlocie. Vinzatorul era pare-se ceva asiatic.
Omul din capul liniei platea pentru o bere si isi baga maruntisul in buzunar, cind cearta de la spatele magazinului exploda intr-un curcubeu de injuraturi.
-Nu trebuie sa ma duc nicaieri cu tine…striga tinara femeie…
El o trase de brat.
-Da-mi drumul. Ia-ti miinile de pe mine! Nu esti stapinul meu! Si nu trebuie sa ma duc cu tine nicaieri!... zbiera ea din nou si se smuci din mina lui…
Barbatul mormai ceva ca raspuns si apoi se intoarse brusc si iesi continuind sa bombane minios in drum spre usa.
Am privit doar. La fel ca si ceilalti oameni de acolo. Femeia cea tinara ridica ochii si facu contact cu grupul care eram in fata registrului de plata. Arata ca si cind ar fi fost de 16 sau 17 ani …nu arata mai mult decit o adolescenta tinara. Draguta si mititica, si cu ochi stralucitori… imi amintea de fetita mea.
-Unul dintre voi, domnilor, puteti cumva sa ma ajutati? intreba ea politicoasa…
Ceilalti doi cumparatori scuturara din cap si se intoarsera cu spatele. Primul din linie plati berea si o lua pe usa afara. Vinzatorul arata ceva compasiune, dar si el dadu din cap ca “nu”…
-Ce fel de ajutor?…am intrebat eu…
-Am nevoie sa ma duca cineva acasa. Poti sa ma duci acasa?
-Nu… nu cred… si m-am intors si eu cu spatele la ea.
-Dar n-am cum sa ajung acasa. M-a lasat aici…si n-am cum sa ajung acasa…
-De ce nu chemi un taxi?...am raspuns eu rasucindu-ma inapoi…
Facu ochii mari…
-Nu am bani de taxi…
Cum sa aiba? M-am mai uitat inca odata la ea… desigur ca nu arata ca si cind ar fi avut 15 dolari de taxi. Si nici eu nu aveam bani la mine. Am plecat de acasa fara bani, doar cu portofelul plin de credit carduri.
-Atunci cheama pe cineva… Cheama-i pe ai tai…
-Nici ei nu au masina. Te rog, domnule… ma ajuti? Privirea i se muta de la mine la omul de dupa tejghea. M-am intors catre tejghea, multumit ca si-a luat privirea de la mine…
-Nu te pot ajuta nici eu, zise vinzatorul intr-o engleza pocita, luindu-si si el privirea de la ea si intorcindu-si privirile catre omul ce era la rind sa plateasca in fata mea. I-am simtit prezenta in spatele meu.
-Te rog domnule…poti sa ma ajuti?
-Nu te pot duce acasa…am bilguit eu...desi vizibil induplecat. Am fost dintotdeauna un caz pierdut cind a fost vorba de vreo domnisoara in “distress”. Dar daca ar fi fost fata mea? Ce mi-as fi dorit sa faca alti oameni pentru ea?
-Unde locuiesti? Am intrebat…
De cealalta parte de Blanco, aproape de Colorado. Nu-i departe…
Avea dreptate… nu era asa departe. Numai citeva minute departare… sau o …viata de om…
-Cine era tipul? Iubitul tau?
A ris si si-a aruncat parul pe spate…
-El? Nu. Sintem doar… prieteni. Nu este iubitul meu… Si avea un zimbet contagios…
-Mie mi s-a parut mai degraba ca sinteti doi indragostiti… am mai zis eu cintarindu-mi posibilitatile.
-Nu… Leroy si cu mine sintem doar… prieteni.
-A plecat de-adevaratelea? Sau asteapta pe undeva?
-Ar face bine sa nu astepte pe nicaieri. Era foc in ochii ei…
-I-am spus sa ma lase in pace... mai zise ea. Am admirat hotarirea ei..
-Tipul nu arata prea fericit. Nu cumva are si pistol? Se ocupa cumva cu impuscatul oamenilor? M-am simtit cam vinovat sa intreb…desi imi dadusem deja cu presupusul bazat pe rasa omului…
-Leroy? Nicidecum… nu are pistol… si n-ar omori o musca. Poti sa ma duci acasa, domnule?
Inima imi spunea “da”…dar ceva in mine zbiera …Nu”…
Oare ce ar face Isus? M-am gindit…
(Va urma)
No comments:
Post a Comment