IMPACT SAU...IMPRESIE

   Tot ce facem, tot ce acumulam, tot ce sintem...face o impresie sau are un impact in cei din jurul nostru. Majoritatea oamenilor traiesc ca sa faca impresie: cu educatia care o au, pozitia sociala, relatiile, familia, finantele...Si deseori isi ating scopul. Numai ca dorinta asta de a face impresie este ca o foame vesnic nepotolita.
     Pentru noi emigrantii romani asta este si mai vizibil. Traim in grupuri mici, ne cunoastem unii pe altii, si exista o tendinta tacuta, neexprimata de concurenta. Am cunoscut pe cineva care pur si simplu verifica masinile din parcarea  bisericii (cu ani in urma) sa vada cine ce si-a mai cumparat. Am auzit de unii care se invita in vizita la altii doar ca sa le vada casa si sa stabileasca unde sa-i aseze pe proprietari pe scara lor de valori. Sint putini oamenii care traiesc fara sa doreasca sa faca impresie.
    Noi crestinii am fost chemati nu sa facem impresie- ci sa avem un impact in viata celor din jur. Am fost chemati sa fim sare si lumina. In Matei 5, imediat dupa predica fericirilor 5:13...spune..."Voi sinteti sarea pamintului". Nu spune ca trebuie sa fim, ca am putea fi, ca putem alege...ci spune ca "sintem". Cu alte cuvinte este o obligatie a noastra SA FIM si deci sa facem un impact in societatea in care traim. Pe unde trece sarea...ea sareaza - da gust. Sarea pe vremea Domnului Isus era folosita ca sa pastreze bucatele, carnea pentru perioade mai lungi. Noi cei mai in virsta care am trait in tinerete fara frigidere stim exact cum se pastra carnea cind taiam porcul. Cu sare.
     Ne indignam si criticam ca lumea s-a stricat, ca totul merge anapoda- si este real ceea ce spunem. Dar tot atit de real este faptul ca nu se vede impactul nostru in viata familiei, vecinilor, colegilor...nicaieri. Prezenta sarii nu trece neobservata - cum dar, prezenta noastra nu se observa si nu schimba pe cei din jur? Este o singura instanta in care sarea nu mai are putere- atunci cind isi pierde gustul este din cauza unor schimbari chimice sau amestecul cu alte substante- si asta ar fi posibil doar atunci cind noi nu traim o viata curata. Pacatul ne poate altera si nu mai sintem ceea ce trebuie sa fim.
     Primii crestini au facut un impact in Imperiul Roman...citiva oameni, care au sarat pamintul de la un capat la altul. Noi sintem sarea si lumina lumii daca il lasam pe El sa locuiasca in viata noastra.
     Astazi m-am gindit in mod serios la acest lucru. Ani de zile lumina din mine nu s-a vazut din cauza pacatului care afumase lampa mea. Nimeni nu se poate folosi de asa o lumina. Ani de zile sarea mea a fost buna doar de calcat in picioare - ca nu mai avea gust. Ca sint pe blog sau sint acasa sau sint la lucru sau in magazin...ce vreau sa fac? Sa fac impresie? Sau sa produc un impact in viata cuiva? Si nu orice impact...dar unul bun...sa fiu o marturie vie a Celui pe care il reprezint?! Si daca nu am reusit inca sa-L reprezint pe El...imi pare asa de rau...Tot ce-mi doresc este sa duc cu mine gustul bun, curat , sfint si luminita care mi-a pus-o in suflet si sa pot fi de folos cuiva...oricui...Dar tu?

Ce cred despre ...credinta?

     Ati auzit vreodata fraza..." credinta in credinta"? Se spune ca 9 din 10 americani cred in Dumnezeu. Ca nu-ti vine sa crezi asa ceva daca te uiti la comportamentul oamenilor. Dar ...asta spun statisticile. Ca americanii cred in ceva, nu ma indoiesc - ca doar si ateii cred in ceva...credinta lor este ca Dumnezeu nu exista pentruca asta le convine. Daca ar zice ca exista spun unii ca asta i-ar obliga sa faca ceva, sa se comporte intr-un anume fel, si tocmai asta evita.
     Dar...aproape imi vine sa cred ca ateii sint mai cu bun simt si mai sinceri decit unii credinciosi care zic ca...ei cred...dar pun accentul pe verbul "a crede" si nu pe obiectul credintei lor...
     N-am nici o dorinta sa critic pe nimeni ca asta nu ma ajuta pe mine la nimic. Pur si simplu vreau sa ma clarific pe mine cum si in cine cred ca sint sigura ca daca ajung sa practic aceasta credinta asa cum trebuie - treaba asta imi va schimba viata.
     Ieri ma gindeam la cina pe care o luam, si la tot ce se spune despre impartasirea cu trupul si singele Lui Christos. Unii iau cina fara sa asculte sau sa aprofundeze cele ce se spun inainte de a lua cina- ca daca o iau in chip nevrednic isi asuma niste riscuri. Ce riscuri? Daca cina cea de taina este doar un simbol cum unii cred, ce riscuri poti sa-ti asumi ? Dar daca este o putere si daca luarea cinei este un act sacru ...ceva se intimpla. Asa ca...unde-i TAINA? Ca ii spunem noi..."Cina cea de taina"...
     Mi-am amintit de femeia care s-a atins de Domnul Isus si care s-a vindecat pe loc - cind o putere a iesit din El, asa incit El S-a intors si a intrebat ...sa stie cine s-a atins de El. Nu a fost o atingere simpla...ca s-or fi atins zeci si sute de oameni de Domnul Isus- dar ea s-a atins "cu credinta "... in EL, ca El poate sa o vindece.
     In mintea mea deci , cina este o atingere de El...si atunci nu degeaba multi sint bolnavi - daca o iau in chip nevrednic. Asta iara imi spune ca multi ar fi sanatosi daca ar lua-o asa dupa cum este specificat in Sfinta Scriptura. Nu-i asta logic?
     Astea bineinteles sint observatii si concluzii ...pe care le-am adunat ascultind cind la unii, cind la altii, cind gindindu-ma la Cuvint, cind incercind sa inteleg inca ceva despre credinta, despre puterea Cuvintului, despre Adevar...Daca n-as avea nevoie de ADEVARATA CREDINTA in fiecare zi...?! Dar am!!!

ATIT !

“Cind vei minca si te vei satura, sa binecuvintezi pe Domnul, Dumnezeul tau, pentru…” Deuteronom 8:10

   Nu stiu cum sinteti voi dar eu sint un critic nemaipomenit de bun. Am ajuns sa fiu experta in asa ceva - si pentru asta mi-am format ochiul ani la rind. In societatea in care m-am nascut eu, critica si autocritica erau la mare cinste. Mai putin autocritica…pe aia o tineam in formula doar pentruca aveam un ochi critic si stiam ca altfel nu suna bine.

   Am inceput de tinara si am ramas pentru restul vietii un critic sever. Poate am adus critica la starea de arta perfectionata. Nimic nu-mi scapa…am un ochi bun, sint un observator excelent…ce mai…ar fi trebuit pina acuma sa am ceva medalii si diplome pentru critica.

     M-am gindit adineuri ca nicaieri in Biblie nu exista cuvintul “critica”. Cuvintul folosit de Biblie pentru ceea ce numim noi critica este judecata si judecata este o treaba serioasa care daca nu e facuta corect poate sa ne dauneze. Acuma sa explic de ce am vorbit de critica. Pentruca odata alunecati pe derdelusul asta, luam viteza si nu ne mai oprim sa vedem si lucrurile bune, ci privim tot ce este in jur cu un ochi ocupat numai sa vada ce este rau ( si asta este de cele mai multe ori chestie de opinie).

     Cuvintul spune…”cind vei minca si te vei satura…sa binecuvintezi pe Domnul…” Si eu maninc de mai mult de trei ori pe zi…dar nu cred ca de cite ori imi bag ceva in gura las sa iasa din gura mea binecuvintari si multumiri…Domnului. Critica insa mai mult ca sigur ca nu lipseste…ceva intotdeauna nu este exact asa cum as vrea. Fructele arata bine dar nu sint coapte si nu sint suficient de dulci…piinea nu e intotdeauna calda si moale ca scoasa din cuptor… cafeaua prea fierbinte sau nu suficient de calda…s.a.m.d. Va regasiti putin in ceea ce spun?

  

     N-am nici un scop cu cele scrise mai sus decit sa-mi amintesc mie insami de binecuvintarile Domnului…alea pe care nu le vad si nu le merit. Atit!!!

CRUTA-TI PICIOARELE...

“Iata ce spune Domnul despre poporul acesta: ”Le place sa alerge incoace si incolo. Nu-si cruta picioarele; de aceea Domnul n-are placere de ei”…” Ieremia 14:10

     Am citit…si m-am gindit – “my goodness” …oare …despre cine vorbeste? In vechime le spunea evreilor, dar astazi? Astazi cred ca ne poate spune la fiecare din noi in mod personal si… ia ghiciti!!! O sa ni se potriveasca! Una dintre metodele celui rau de a ne departa de Dumnezeu este si aceea de a ne tine ocupati. Si nu cred ca pe vremea cind oamenii aveau de sapat, de cosit, de muls vaca… erau mai ocupati ca astazi. Deosebirea este ca ocupatiile de atunci le oboseau oamenilor trupul, pe cind astazi multe din ocupatiile noastre ne obosesc si ne distrug sufletul .

    Si ma uit la fraza asta…”nu-si cruta picioarele…” si ma gindesc cum nu ne crutam deloc; ca nu ne crutam nici sufletele, nici emotiile; nu ne pastram nici valorile, nici relatiile. Oare ce ar spune  Domnul de noi astazi, daca ar vorbi despre noi cu Ieremia? Sau chiar mai aproape…Ce ar spune de mine? Si de ce nu?! Si de tine!!!

ALEGERI...

    

     Copii fiind, nu prea am avut de ales in lucrurile importante si serioase. Altii au facut alegeri pentru noi. Abia am apucat sa ajungem virsta cind opinia noastra sa fie luata in considerare si sa avem sansa si dreptul sa luam decizii personale. Nici vorba sa ne ingrijoram ca nu avem destula intelepciune sa stim ce este mai bine si sa fim bine informati - sa stim care este alegerea cea mai potrivita… Si toate astea pentru ca n-am gustat prea mult din sarea amara a consecintelor.

   Pe cind ne-am trezit… am fost oameni mari, cu greutati si mai mari… si proprietarii propriilor noastre alegeri. Unii le-am onorat, altii ne-am mai descotorosit de ele; dar de consecinte…nu te scapi niciodata. Se tin de tine ca si umbra.

    Credinta este si ea o alegere. Impotriva oricarei realitati sau aparente… (Ca nu sintem noi proprietari nici ai adevarului, si nici ai realitatii - adevarul nostru si realitatea noastra este relativa - doar Dumnezeu poseda absolutul.) Traim prin credinta, traim cu nadejde. Ma mingai cu gindul ca in final Domnul in mila Lui va face toate lucrurile bune si frumoase… dar pin-atunci… voi lauda pe Domnul. Asta este decizia. Pin-atunci ma voi ruga cum stiu mai bine… pin-atunci voi suspina printre sughituri. Si nu ma doare asa de tare pentru mine zilele astea cit ma doare pentru copiii mei. Ma doare cind ii doare, ma doare cind nu-i doare… si ma doare si-s ingrijorata si cind trebuie, si cind nu trebuie. Si apoi …mi-amintesc de credinta, si repet in gind- “este o incredere neclintita… in lucrurile care inca nu se vad”…ai rabdare, Rodica, ca nici lumea nu a fost facuta intr-o zi… si asa trece noaptea ingrijorarii si undeva la sfirsitul ei apar zorile. Cind ele apar …ma inviorez si eu din nou si ma umplu din nou de credinta …

     Dar... cu toate ca stim aceste lucruri, inca luam decizii nesabuite, inca ne mai permitem sa calcam pe alaturi, desi stim ca daca nu ne scrintim piciorul, e posibil sa ne rupem gitul. Stiu…vorbesc ca sa nu spun?!… Si stiu ca si voi va ginditi la gleznele voastre si poate va pipaiti gitul sa vedeti daca inca e teapan… dar in sfirsit… nu intentionam sa va amarasc. Mai mult vroiam sa ma atentionez… Scriu aici asa de multe ori despre credinta, si nadejde, si incredere, si… ca apoi sa o iau razna si dup-aia s-o iau iara de la inceput. Si asa trec zilele si ne apropiem de deznodamint.

    Am sa ma repet, pentru mine, pentru voi, si din nou perntru mine… CREDINTA ESTE O ALEGERE… si aleg sa am credinta in Domnul Isus care, desi intirzie – intirzie cu rost, intirzie pentru ca planurile mele nu sint planurile Lui… si intirzie uneori e drept - dar nu ne uita si nu ne neglijeaza… Aleg...aleg sa Il aleg... Aleg sa cred chiar daca nu vad semnul cuielor... Il aleg... pentru ca El m-a ales intii...

MAI AVEM SI VESTI BUNE...A MURIT BILLY GRAHAM!

     Mai avem si vesti bune… a murit  Billy Graham.

     De ce zimbiti parca incurcati de fraza asta? Nu este oare o veste buna cind cineva ajunge la tinta? Nu asta este tinta noastra de urmasi ai lui Christos sa ne terminam cu success alergarea?

     Carismaticul Benny Hinn, propovaduitor al unei evanghelii de prosperitate era astazi intr-o secventa live in care vorbea despre Billy Graham si faptul ca pentru asa o perioda lunga acest evanghelist a reusit sa stea departe de cele doua slabiciuni care murdaresc lumea evanghelica ( banii si femeile) - “recunostea” ca el a dus evanghelia prosperitatii un pic…prea departe. Pus in fata acestui tablou – a evanghelistului Billy Graham incheindusi cu success socotelile pe acest pamint…poate ca dumnealui se simte fara sa vrea obligat sa se cerceteze. Si mai stii? Poate ajunge sa duca la oameni si adevarata  veste buna pina la urma .

      Cu ani in urma am citit ceva ce m-a impresionat. Modesto este orasul in care traiesc si eu si desi cu ani in urma era un orasel dragut de fermieri, astazi a ajuns sa fie pe locul 1 in intreaga America  la furturi de  masini . Nu mai zic ca recent pe McHenry, renumita strada unde annual se fac plimbari cu masini vechi- un festival renumit, s-au mutat niste centre care dau droguri si seringi la drogati -  si strada a inceput sa fie patronata de oamenii strazii cu carucioarele lor incarcate cu tot avutul personal. S-au mai gindit si alte orase din Bay Area sa ne fericeasca si au platit oamenilor strazii din orasele lor bani buni sa se mute la Modesto…si dinsii au venit…si inca mai vin.

     Ei, dar cu ani in urma in Modesto isi incepea Billy Graham si inca doi evanghelisti misiunea lor. Au hotarit acestia 3 doua lucruri de care s-au tinut cu strasnicie . Si aceste lucruri desi au o valoare nemaipomenita  sunt rezultatul unei calitati de care mai toti ducem lipsa. Si asta este umilinta. Nu una prefacuta ci o umilinta reala care sa accepte ca suntem pacatosi si ca avem slabiciuni si ca atare trebuie sa actionam inainte de a cadea in ispita izolindu-ne de situatii care ar putea sa ne duca in ispita. Cei trei au hotarit in Modesto…sa nu se atinga de puscuta cu bani si nici sa nu stea singuri intr-o camera in prezenta unei alte femei decit  propria lor sotie- si astfel sa nu dea de gindit sau de ghicit sau de inventat nimanui. Ce treaba desteapta au facut!!! Si astfel s-au putut ocupa de evanghelizare si nu au putut fi implicati in nici un scandal cu sau fara pricina.

     Eu zic ca trebusoara asta ne-ar fi de folos si noua…cei care incercam sa mergem clatinindu-ne si bijbiind pe calea cea ingusta. Si da…am o veste buna. Inca mai avem timp sa ne structuram viata in asteptarea pretului alergarii. Billy si-a sfirsit alergarea frumos. M-a pus pe ginduri…

SERVIND MICUL DEJUN...

“Domnul iubeste pe cei ce se tem de El, pe cei ce nadajduiesc in bunatatea Lui. Psalm 147:11

     Mai cititi odata…si inca odata. A te teme de Domnul este inceputul intelepciunii. A stii exact unde te aflii in marea schema a acestei lumi este un inceput promitator. Multi ne credem sau ne-am crezut la un moment dat in viata ca sintem “buricul” vreunei situatii…ca noi am inventat nodul, ca fara noi nu se poate, ca sintem buni , ca sintem competenti, ca sintem indispensabili… si alte bazaconii.
     Nu, nu, nu…nu sintem nimic din toate astea chiar daca am gustat pe ici si colo in diferite situatii si momente din elixirul ametitor al propriei importante. A ne cunoaste starea vizavi de maretia Lui Dumnezeu este un inceput bun…Si cind sintem destul de destepti sa stim ca nu-i nimic de capul nostru, nadajduind la bunatatea Lui este cel mai dulce gind.
     Asa ma simt in dimineata asta…si am sa ma duc acuma sa caut o cafea pe care am s-o servesc cu o portie buna de nadejde in bunatatea Lui ( o combinatie delicioasa). Este un breakfast sanatos si care o sa ma ajute sa functionez pina la prinz cind va trebui sa caut ceva potrivit si sanatos din camarile Lui ca sa-mi ajunga pina deseara.
     O zi buna va doresc!

DRAGOSTE SI...IERTARE (2/15/2010)

Azi am vizitat-o pe Estera, cuscra mea…si am venit acasa cu o poveste nemaipomenita. Ieri, la biserica pe care o frecventeaza ea, s-a intimplat ceva formidabil. Stiu ca a fost Valentine`s day si ca multi crestini sint impotriva acestei sarbatori si pe buna dreptate. Dar fiecare credincios are o alta atitune despre ce ar trebui sa faca, sau daca sa sarbatoreasca in vreun fel aceasta sarbatoare.

Sarbatoarea dragostei…te gindesti ca crestinii ar avea stockurile cele mai multe in sarbatoarea asta. Dumnezeu este dragoste, nu? Estera spunea ca predicatorul a avut o predica deosebita despre dragoste…dar si iertare. Spunea ea, ca predicatorul lor a zis ca fara iertare, dragostea nu poate exista. Am cascat ochii si mi-am deschis urechile. Cit de adevarat!!!

Si apoi ne-a povestit cum in fata amvonului, la inceputul serviciului au vazut cu totii ca era asezata o cruce mare de lemn cu o multime de cuie batute in ea. N-au stiut de ce. Mai tirziu, li-i s-a impartit tuturora niste biletele mici, si dupa predica au fost rugati sa scrie pe biletelele acelea numele persoanelor din viata lor pe care nu le puteau ierta, si sa se duca in fata si sa le agate pe cruce, in cuiele acelea.

Cind a ajuns cu povestea la momentul asta, aveam deja lacrimi in ochi…dar povestea nu era inca terminata. Zicea ea ca…rind pe rind mai timizi sau mai cu indrazneala s-au ridicat tineri si batrini de pe banci si s-au dus in fata. La un moment dat, la cruce s-au intilnit doua surori care nu vorbeau de ceva vreme una cu alta…si intimplarea a facut sa fie acolo la cruce sa-si puna biletelul in cui in exact acelasi timp. S-au uitat una la alta, au izbucnit in plins si s-au imbratisat.

Spunea Estera ca , fara nici o instructiune de la nimeni, oamenii au inceput sa caute in multime pe cei cu care aveau o neintelegere. Spunea ea, ca undeva linga scaunul pe care era asezata, nistre tineri si-au cautat parintii si au venit si i-au imbratisat…Lacrimi si suspine…dragoste si iertare. Dumnezeu iubeste o inima zdrobita.

Eu zic ca daca Valentine`s day se sarbatoreste in felul asta…eu una n-am nimic impotriva sarbatorii… Doamne da-ne tuturora iertare si ajuta-ne sa iertam pe cei care ne-au gresit tot asa cum si Tu ne-ai iertat pe noi. Intr-adevar…dragoste fara iertare nu exista.

ASIGURARE DE VIATA

 

“Ferice de cel ce ingrijeste de cel sarac! Caci in ziua nenorocirii Domnul il izbaveste; Domnul il pazeste si-l tine in viata. El este fericit pe pamint, si nu-l lasi la bunul plac al vrajmasilor lui. Domnul il sprijineste, cind este pe patul de suferinta; ii usurezi durerile in toate boalele lui”

Psalm 41 : 1-3

 

     M-am gindit citind aceste versete la cite asigurari ne mai cumparam noi in ziua de azi. Asigurare de sanatate, asigurare de casa: de inundatie si  de foc sau  cutremur, asigurare de viata, asigurare de moarte …Si ne costa toate astea o groaza de bani si daca nu le avem suntem falimentati.
     Versetele de mai sus mi-au amintit de asigurarea de masina si de sanatate pe care tatal meu le-a avut vreo douazeci de ani dupa ce a venit in America. Scrisese pe o hirtiuta un verset din Biblie si l-a lipit pe geamul de la spate al masinii. Si in tot acest timp nu a avut nici un accident si nici o problema de mers la spital. Dar ca sa procedezi asa iti trebuie…o pastila mica cit un bob de mustar ca sa te vaccineze impotriva atacurilor celui rau. Credinta, de asta avem nevoie.

     Si mi se pare atit de deslusit Cuvintul acestui Psalm care ne ofera o asigurare mult mai cuprinzatoare decit asigurarile pe care ni le putem plati aici pe pamint in viata asta. Cind suntem pe patul de suferinta , nici o asigurare nu ne poate da usurare de dureri in orice boala. Dar, uite ca Dumnezeu poate face si acest lucru - dar asigurarea asta o obtinem nu pe moment- si nu cu bani, desi am putea sa ne folosim si de bani ca sa ne asiguram ca avem incheiat acest contract minunat…

    “Ferice de cel ce ingrijeste de sarac”…Atit! Si ai una din cele mai importante asigurari de viata…

DESPRE RESURSE...

     Ieri ascultam cu tatal meu o predica. Ma minunez uneori de cit de multe idei poti sa scoti din acelasi verset . Ca si un diamant pretios taiat de un mester iscusit, fiecare cuvint al Bibliei, fiecare verset are atitea fatete nebanuite. Era vorba de daruri…de talentele ce le avem, de resursele financiare si de resursele de timp.

     Am auzit mereu vorbindu-se de ele. Stim cu totii parabola cu talantii pusi in negot si stim si despre slujitorul care si-a ingropat talantul. Stim despre femeia saraca care a aruncat in visteria templului ultimul banut si de bogatul care a aruncat o punga de galbeni cu o valoare infinit mai mica decit banutul femeii. Pentruca conteaza cum daruim si daca nu daruim din inima mai bine tinem punga ascunsa in sin.

     Dar predica era  despre o alta valoare care ni s-a dat cu acelasi scop…sa o dam altora. Si cel care vorbea spunea ca avem obligatia sa nu o tinem pentru noi - ca ni s-a dat Cuvintul Bibliei sa il imprastiem. Unde? Acolo unde suntem. Cind? In fiecare zi? Cum? Prin trairea noastra nu numai prin cuvint. Se pare ca cele mai bune predici sunt cele traite. Si pentru alea nu trebuie sa studiezi teologie ci doar sa traiesti ceea ce citesti si ceea ce inveti din Cuvint.

     Ce sa mai zic? Mai bine trec  la fapte. Nu uitati cind va uitati in jur daca va vede cineva ce faceti  , sa va uitati in sus mai intii. Si daca e ok cu ceea ce faceti pe verticala, nu va mai obositi sa cercetati pe orizontala ca totul e in ordine.