Ieri ascultam cu
tatal meu o predica. Ma minunez uneori de cit de multe idei poti sa scoti din
acelasi verset . Ca si un diamant pretios taiat de un mester iscusit, fiecare
cuvint al Bibliei, fiecare verset are atitea fatete nebanuite. Era vorba de
daruri…de talentele ce le avem, de resursele financiare si de resursele de
timp.
Am auzit mereu
vorbindu-se de ele. Stim cu totii parabola cu talantii pusi in negot si stim si
despre slujitorul care si-a ingropat talantul. Stim despre femeia saraca care a
aruncat in visteria templului ultimul banut si de bogatul care a aruncat o
punga de galbeni cu o valoare infinit mai mica decit banutul femeii. Pentruca
conteaza cum daruim si daca nu daruim din inima mai bine tinem punga ascunsa in
sin.
Dar predica era despre o alta valoare care ni s-a dat cu
acelasi scop…sa o dam altora. Si cel care vorbea spunea ca avem obligatia sa nu
o tinem pentru noi - ca ni s-a dat Cuvintul Bibliei sa il imprastiem. Unde?
Acolo unde suntem. Cind? In fiecare zi? Cum? Prin trairea noastra nu numai prin
cuvint. Se pare ca cele mai bune predici sunt cele traite. Si pentru alea nu
trebuie sa studiezi teologie ci doar sa traiesti ceea ce citesti si ceea ce inveti
din Cuvint.
Ce sa mai zic?
Mai bine trec la fapte. Nu uitati cind
va uitati in jur daca va vede cineva ce faceti , sa va uitati in sus mai intii. Si daca e ok
cu ceea ce faceti pe verticala, nu va mai obositi sa cercetati pe orizontala ca
totul e in ordine.
No comments:
Post a Comment