17 July 2011

IMPACT SAU...IMPRESIE

   Tot ce facem, tot ce acumulam, tot ce sintem...face o impresie sau are un impact in cei din jurul nostru. Majoritatea oamenilor traiesc ca sa faca impresie: cu educatia care o au, pozitia sociala, relatiile, familia, finantele...Si deseori isi ating scopul. Numai ca dorinta asta de a face impresie este ca o foame vesnic nepotolita.
     Pentru noi emigrantii romani asta este si mai vizibil. Traim in grupuri mici, ne cunoastem unii pe altii, si exista o tendinta tacuta, neexprimata de concurenta. Am cunoscut pe cineva care pur si simplu verifica masinile din parcarea  bisericii (cu ani in urma) sa vada cine ce si-a mai cumparat. Am auzit de unii care se invita in vizita la altii doar ca sa le vada casa si sa stabileasca unde sa-i aseze pe proprietari pe scara lor de valori. Sint putini oamenii care traiesc fara sa doreasca sa faca impresie.
    Noi crestinii am fost chemati nu sa facem impresie- ci sa avem un impact in viata celor din jur. Am fost chemati sa fim sare si lumina. In Matei 5, imediat dupa predica fericirilor 5:13...spune..."Voi sinteti sarea pamintului". Nu spune ca trebuie sa fim, ca am putea fi, ca putem alege...ci spune ca "sintem". Cu alte cuvinte este o obligatie a noastra SA FIM si deci sa facem un impact in societatea in care traim. Pe unde trece sarea...ea sareaza - da gust. Sarea pe vremea Domnului Isus era folosita ca sa pastreze bucatele, carnea pentru perioade mai lungi. Noi cei mai in virsta care am trait in tinerete fara frigidere stim exact cum se pastra carnea cind taiam porcul. Cu sare.
     Ne indignam si criticam ca lumea s-a stricat, ca totul merge anapoda- si este real ceea ce spunem. Dar tot atit de real este faptul ca nu se vede impactul nostru in viata familiei, vecinilor, colegilor...nicaieri. Prezenta sarii nu trece neobservata - cum dar, prezenta noastra nu se observa si nu schimba pe cei din jur? Este o singura instanta in care sarea nu mai are putere- atunci cind isi pierde gustul este din cauza unor schimbari chimice sau amestecul cu alte substante- si asta ar fi posibil doar atunci cind noi nu traim o viata curata. Pacatul ne poate altera si nu mai sintem ceea ce trebuie sa fim.
     Primii crestini au facut un impact in Imperiul Roman...citiva oameni, care au sarat pamintul de la un capat la altul. Noi sintem sarea si lumina lumii daca il lasam pe El sa locuiasca in viata noastra.
     Astazi m-am gindit in mod serios la acest lucru. Ani de zile lumina din mine nu s-a vazut din cauza pacatului care afumase lampa mea. Nimeni nu se poate folosi de asa o lumina. Ani de zile sarea mea a fost buna doar de calcat in picioare - ca nu mai avea gust. Ca sint pe blog sau sint acasa sau sint la lucru sau in magazin...ce vreau sa fac? Sa fac impresie? Sau sa produc un impact in viata cuiva? Si nu orice impact...dar unul bun...sa fiu o marturie vie a Celui pe care il reprezint?! Si daca nu am reusit inca sa-L reprezint pe El...imi pare asa de rau...Tot ce-mi doresc este sa duc cu mine gustul bun, curat , sfint si luminita care mi-a pus-o in suflet si sa pot fi de folos cuiva...oricui...Dar tu?

2 comments:

AICISIACUMACOLOCURAND said...

IZVOARE IN DESERT
18 Iulie
Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul,
ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui.
(2 Cronici 16:9)
Dumnezeu caută bărbaţi şi femei ale căror inimi sunt îndreptate spre El şi care se vor încrede mereu în El orice ar dori El să facă cu vieţile lor. Dumnezeu este gata şi doreşte să lucreze cu mai multă putere ca altă dată prin poporul Său, şi ceasul secolelor bate ora 11.
Lumea priveşte şi aşteaptă să vadă ce poate face Dumnezeu într-o viaţă dedicată Lui. Şi nu numai lumea aşteaptă, ci Dumnezeu Însuşi aşteaptă să vadă cine va fi cel mai devotat om care a trăit vreodată: dornic să fie nimic, pentru ca Hristos să poată fi totul; acceptând în totalitate scopurile lui Dumnezeu ca fiind ale lui; primind smerenia, credinţa, dragostea şi puterea lui Hristos, dar neîmpiedicând niciodată planul lui Dumnezeu, ci lăsându-L întotdeauna să-Şi continue lucrarea Sa minunată. C. H. P.
Nu există nici o limită la ceea ce Dumnezeu poate să facă prin tine, cu condiţia ca să nu cauţi gloria ta personală.
George Mueller, la mai mult de 90 de ani, când s-a adresat unor slujitori şi altor lucrători creştini, a spus: „Eu m-am întors la Dumnezeu în noiembrie 1825, dar n-am ajuns să-mi predau toată inima decât după patru ani, în iulie 1829. Atunci am realizat că dragostea mea faţă de bani, renume, poziţie, putere şi plăceri lumeşti s-a dus. Dumnezeu, şi numai El, a devenit totul meu în toate. În El am găsit tot ce aveam nevoie, şi nu-mi mai doream nimic altceva. Prin harul lui Dumnezeu, înţelegerea suficienţei Lui a rămas până în ziua aceasta, făcând din mine un om foarte fericit. Aceasta m-a făcut să mă intereseze numai lucrurile lui Dumnezeu. Şi astfel, dragi credincioşi, vă întreb cu toată dragostea, v-aţi predat toată inima lui Dumnezeu, sau este ceva în viaţa voastră la care refuzaţi să renunţaţi, în ciuda chemării lui Dumnezeu?
Înainte de momentul în care mi-am predat viaţa, citeam puţin din Scripturi, dar preferam alte cărţi. Dar din momentul acela, adevărul pe care El mi l-a revelat despre Sine Însuşi a devenit o binecuvântare inexprimabilă. Acum pot să spun cu onestitate din adâncul inimii că Dumnezeu este o Fiinţă infinit de minunată.
Vă rog, să nu fiţi mulţumiţi niciodată până nu veţi putea spune şi voi din lăuntrul sufletului vostru: «Dumnezeu este o Fiinţă infinit de minunată!»“
Rugăciunea mea astăzi este ca Dumnezeu să mă facă un creştin extraordinar.

lianacorbu said...

Superb moment de meditatie !
Multumesc.