27 December 2016

Oare ce?...

   
     Ultima saptamina a anului 2016. Uita-te inapoi! Fiecare an e mai scurt... mai complicat...
     In 1980 cind am plecat din Romania spre tara tuturor visurilor posibile aveam atitea visuri, si dorinte... un apetit de viata de nepotolit. Voiam... adunam, cautam, visam...
     Au trecut 36 de ani de atunci. Cum? Cind? Nu stiu... asa dintr-odata! Am adunat prea mult, am cautat prea greu, am visat imposibilul... Ma aflu la momentul cind vreau sa imprastii sau sa ma imprastii. Viata s-a oprit in fata unui zid gros si inalt... ca si Zidul Chinezesc. Pe care ar trebui sa scrie... "pe aici nu se trece" decit... in vesnicie. Ciudat este sa te uiti la viata de la capatul celalalt. Ca si cum ai fi urcat in virful unui munte, si acuma obosit si prafuit te uiti in jur si nu-i nimic acolo decit privelistea drumului pe care l-ai parcurs...
     Cu ce ginduri trec in anul viitor? Cu ce mi-a mai ramas de anul trecut. Scopuri tot mai marunte aici si impliniri tot mai putine. Un fel de intelepciune care doare cind realizezi ca ai chetuit aiurea ce-ai avut mai scump... pe nimicuri care nu mai au nici o valoare. Si cind mai si faci socoteala ca e mai putin inainte decit inapoi... te napadesc regretele.
      Ce bucurie ii apuca pe unii cind trec in noul an!... Oare de ce? Sa fim seriosi... anii astia care vin sint din ce in ce mai grei, mai amari... Oare ce-o sa mai aduca si 2017? Oare ce?

3 comments:

geluu said...

Nu stiu ce isi doresc altii, dar eu imi doresc iubire si inteleciune. Nimic altceva.

Anonymous said...

Rodica, lasa pesimismul sa se duca pe pustiu, dar fa-ti timp si cerceteaza Mesajul orei, nu-L respinge din cauza barfelor celor nestiutori si rau voitori. Fiindca ". Noi insa nu suntem din aceia care dau inapoi ca sa se piarda, ci din aceia care au credinta pentru mantuirea sufletului.(Evrei 10.39)
Acest Mesaj ne aduce iarasi in prim plan-actualizeaza- invatatura apostolilor si proorocilor si este acelasi Mesaj pe care l-a propovaduit Pavel, cand a povatuit primii crestini : ". Sa nu va parasiti, dar, increderea voastra pe care o asteapta o mare rasplatire! Caci aveti nevoie de rabdare, ca, dupa ce ati implinit voia lui Dumnezeu, sa puteti capata ce v-a fost fagaduit.
"Inca putina, foarte putina vreme", si "Cel ce vine va veni si nu va zabovi.
Si cel neprihanit va trai prin credinta; dar, daca da inapoi, sufletul Meu nu gaseste placere in el." In alta scrisoare, Pavel ne-a lasat si aceasta marturisire in care ne indeamna sa facem la fel ca si el :
" Dar lucrurile care pentru mine erau castiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba inca si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sa castig pe Hristos si sa fiu gasit in El, nu avand o neprihanire a mea pe care mi-o da Legea, ci aceea care se capata prin credinta in Hristos, neprihanirea pe care o da Dumnezeu, prin credinta. Si sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui, si partasia suferintelor Lui, si sa ma fac asemenea cu moartea Lui; ca sa ajung cu orice chip, daca voi putea, la invierea din morti.
Nu ca am si castigat premiul sau ca am si ajuns desavarsit; dar alerg inainte, cautand sa-l apuc, intrucat si eu am fost apucat de Hristos Isus.
Fratilor, eu nu cred ca l-am apucat inca; dar fac un singur lucru: uitand ce este in urma mea si aruncandu-ma spre ce este inainte, alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu, in Hristos Isus.
Gandul acesta, dar, sa ne insufleteasca pe toti care suntem desavarsiti; si, daca in vreo privinta sunteti de alta parere, Dumnezeu va va lumina si in aceasta privinta. Dar, in lucrurile in care am ajuns de aceeasi parere, sa umblam la fel." ( Filipeni 3)

geluu said...

Multumesc frumos! Corect! Asa este!