09 December 2016

“Si nu uitati niciuna din binefacerile Lui…”

Oare asta nu tine de amintiri? Cite amintiri minunate am putea sa "nu uitam" si periodic sa ni le amintim? In asteptarea Craciunului, ma inunda in fiecare an amintirile... Cumva Craciunul reuseste sa ma faca sa ma simt din nou copil. Asta este sarbatoarea mea preferata. Stiu ca sint alte sarbatori  mai importante, dar undeva inauntrul meu exista o fetita care nu vrea sa creasca nicicum, sa se maturizeze, sa devina solemna si distinsa... si periodic isi cere drepturile ei imature.
     Bineinteles ca la anii mei si fiind eu insami deja strabunica nu-mi mai pot permite s-o chiar las sa-si faca de cap… desi citeodata o mai pierd din vedere si face cite o boacana... Dar tot ea mi-aduce aminte de timpuri vechi si fericite; cind stiam prea putin de nevoi si de greutati si cind faceam planuri mari… si cind primeam cadoruri ce-mi luau respiratia. Sint sigura ca nepotii mei ar ride daca le-as spune ca o pereche de manusi de lina si un joc de carton cu numele “Nu te supara, frate” erau cadourile care ma lasau fara grai… Dar ...daca as putea cintari cumva bucuria ce-o aveam eu primind manusi si bucuria care o arata ei primind... o lista intreaga de lucruri scumpe... cred ca eu ies cistigatoare.
     Mi-aduc aminte in mod special cum ningea… Mi-aduc aminte cind ningea cu fulgi mari, parca erau bulgarasi mici de stelute lipite una de alta… iar altadata veneau stelutele singure, pluteau usor, si noi copiii le prindeam in manusa si le admiram, ca nu erau doua la fel. Invatasem numai ca Dumnezeu este Creatorul si cum El ne-a creat pe fiecare dintre noi atit de diferiti - unici - si uitindu-ne la stelute aplicam ceea ce invatasem si ne minunam cum poate sa le faca Dumnezeu atit de diferite…
     Poate va scrieti unele dintre aceste amintiri... poate le puteti trimite acelora care sint inclusi in amintirile dumneavoastra... poate aceste rinduri pot deveni cadoul cel mai de pret pe care puteti sa-l oferiti cuiva. Si poate... poate va daruiti astfel un cadou nepretuit pentru Craciun... Undeva... de-a lungul rindurilor pe care le veti scrie veti realiza poate... ca mine... ca binefacerile Lui au fost totdeauna cu noi de-a lungul anilor... Si aceste binefaceri nu se vor sfirsi niciodata!

4 comments:

carmen bogdan said...

Pretulunui cadou se masoara in emotiile pe care le produce dragostea din spatele lor si nu valoarea lor materiala cred...

Rodica Botan said...

ai eu tot asa cred...si mai cred ca dragostea si prietenia sint daruri ale caror valoare nu poate fi socotita in nici o valuta...
:)

Felicia Jorza said...

Eu am constatat ca pe masura ce trec anii, parca tot mai mult povestim amintiri din copilarie.... intr.adevar nu eram constienti de prea multe, dar mare bucurie era in casa noastra cind vedeam cadoul sub bradul impodobit si multumirea mamei ca si de data aceasta a reusit sa ne vada fericiti.Nu pot sa uit rasunetul colindelor la fiecare colt de ulita... Acum, in zilele noastre doar in biserica se colinda, rar mai merg tinerii la colindat. Dar, ramine sarbatoarea bucuriei nasterii Domnului nostru care nici un cadou nu o poate egala.Tuturor , un CRACIUN binecuvintat!

geluu said...

Craciunul este sarbatoarea sufletului...a bucuriei.
Iubesc Craciunul!