Sunt subiecte de
discutie pe care ti-e greu sa le pornesti. Sunt prea… intime. Dar unele
observatii, invataturi de-a lungul vietii si anumite spicuiri, desi sensibile… sunt de o valoare inestimabila. Ieri am auzit o parte dintr-o discutie despre
parinti si copii. Ideea era sa nu-i toci la cap pe copii pina la nebunie cu facutul lectiilor.
Autorul unei carti pe aceasta tema spunea ca el sugereaza sa stabilesti mai
degraba cu copiii o medie la invatatura cu care sa fiti amindoi multumiti; si sa il
lasi pe copil sa se organizeze si sa isi
foloseasca timpul si resursele cum doreste atita timp cit contractul este
onorat. Spunea omul pe buna dreptate ca astfel il ajuti pe copil sa invete mult
mai multe lucruri si, printre altele, sa lucreze independent si responsabil in
acelasi timp. La urma urmei, multi parinti sunt interesati mai mult de notele
copiilor ca trofeu personal si motiv de mindrie, si nu neaparat ca reflectie a
unei educatii sanatoase. Pentru ca educatia nu este neaparat reprezentata de
notele din carnet. Inteligenta si intelepciunea sunt doua lucruri distincte.
Mi-amintesc de
anii copilariei si adolescentei… ani dificili pentru mine. Am fost singurul
copil in primii 16 ani de viata si mama mea era casnica. Nu cred ca a existat nicio bucatica de timp, spatiu sau interes care sa nu-mi fi fost controlate in
amanuntime de ea. Nu pot sa spun ca asta m-a ajutat - ci dimpotriva. Si sunt
sigura ca mama mea nu a facut-o intentionat, ba dimpotriva, a vrut sa ma
modeleze asa cum credea ea ca e bine. Doar ca ADN-ul meu era absolut diferit si
opus in ambitii, si talente, si defecte decit idealul mamei mele sau ceea ce se
straduia dinsa sa scoata din mine. Si…
desi mi-am inceput viata fiind un copil docil, am crescut cu un resentiment
puternic pentru orice control impus asupra mea.
Intr-o discutie
cu citeva luni in urma, mama mea se chiar lauda ca nu m-a lasat sa citesc decit
Biblia… A fost foarte uimita sa auda ca pe sub plapuma, prin sertare si pe sub
masa, pe furis citeam multe alte carti. Si ca regulile ei severe m-au facut mai
degraba sa ocolesc Biblia.
Traim intr-o lume
obsedata de trofee si performante de tot felul. Oare ce nebunie ne face sa ii spunem copilului
care ne-a adus acasa o nota de B (9), ca putea sa fie un A (10)? Am facut-o si eu si
regret. De ce nemultumire in loc de multumire? De ce alergam dupa aparente mai mult decit dupa caracter si
o educatie sanatoasa? De ce noi, oamenii, care ne vaietam de stres suntem autorii
si promotorii stresului in copiii nostri? De ce? Este aproape ridicol ca eu, care o
impingeam pe fata mea de exemplu sa ia note din ce in ce mai mari, sa participle
la tot felul de concursuri (la un moment dat, in liceu, cinta la vioara in 5 orchestre) – astazi incerc sa ii amintesc
ca si Dumnezeu a facut lumea in 6 zile, si a saptea S-a odihnit, ca nu trebuie
sa excelam in toate, ca trebuie sa ne bucuram de lucruri mici si sa nu alergam
dupa tot ce pare important – ca e ok sa luam pauze de la orice si ca si
pamintul trebuie sa se odihneasca tot al saptelea an.
Poate unii dintre
noi mai putem salva ceva… daca nu in viata noastra sau a copiilor nostri – atunci
poate in viata nepotilor nostri. Poate merita sa ne reevaluam prioritatile si sa
stabilim un ritm de viata sanatos din toate punctele de vedere. Biblia ne spune
sa cercetam toate lucrurile si sa alegem doar ce este bun.
No comments:
Post a Comment